PIRAEUS – Nesimtire sau incompetenta?
de VIPER » 11 Iul 2008, 16:36
PIRAEUS – Nesimtire sau incompetenta?
Va spun din start, textul o sa fie lung. Plictisitor. Lung si plictisitor. Daca totusi credeti ca v-ar ajuta sa aflati cum se comporta banca Piraeus cu potentialii clienti, cititi in continuare.
INTRODUCERE: totul a inceput in 6.06.2008 (cand scriu acest text suntem in 11.07.2008). Am hotarat in familie ca ar fi bine sa gasim o solutie la cele cateva credite pe care le aveam (avem?). Si cea mai buna era, desigur, o refinantare care sa le inchida si sa ramana unul singur. O singura dobanda, un singur drum la banca in fiecare luna. Ba chiar ar fi ramas si niste bani in cont. Asa ca purcedem catre Piraeus, recomandati fiind de cel mai bun prieten al meu. Cu recomandarea data ajungem la Branch Manager (adicatelea Director de Filiala dar daca scriem in romaneste nu mai e “cool”, nu?). Ne asezam frumos la discutii. In urma discutiilor rezulta: refinantarea creditelor din dotare si, dupa toate platile si comisioanele, mai ramaneau si niste bani. O suma care chiar ne trebuia avand in vedere ca deja a trecut scadenta la care trebuia sa returnez banii imprumutati pentru avansul la masina (pentru cei care vor citi si nu sunt de pe forumurile unde activez, e vorba de un Mondeo SH din 2002, luat in leasing pe 4 ani, pe suma de 7500 euro. Asta pentru evitarea altor discutii). Deci, pe scurt, in urma acestui credit am fi refinantat ce era de refinantat si ne ramaneau banii cat sa achitam imprumutul facut de la alt prieten.
JOCUL ACTELOR: cum era si normal, incepe goana dupa acte. Adeverinte de salariu, acte de la celelalte banci, scadentare, scrisori oficiale cu sold de la celelalte banci, si cate si mai cate. OK, totul e normal si roz. Sau nu?
Trec 3 saptamani. Nu se mai intampla nimic. Intre timp, prietenul de la care am imprumutat banii ma roaga frumos sa fac ceva ca are nevoie de ei (data scadenta era martie 2008, a trecut ceva vreme…). OK, niste telefoane, mailuri la prietenul cu recomandarea si la “Branch Manager”, si brusc treaba incepe sa miste. Cand? Concret? Pe 7.07.2008. Abia atunci se verifica actele si incepe distractia.
10.07.2008. Ieri dimineata seful primeste un telefon din Centrala de Credite. E telefon normal, de verificare a veridicitatii adeverintei de venit (de parca si am o suma gigantica acolo, nu 1000ron). Ei bine, la telefon incep sa-l intrebe pe sefu’ de fosta lui firma, de una, de alta. Omul ii intreaba: “va intereseaza de firma mea actuala si de angajatul caruia i-am completat adeverinta de venit, sau de trecutul meu si de mine?” In fine, se incheie discutia lor. Si primeste soatza un SMS sec: stimate client (lol, auzi, client), dosarul dvs pentru credit a fost respins. Sec. SMS. Fara explicatii. Sun si intreb care e motivul. Si incepe dansul: ca l-a intrebat pe seful meu de fosta firma, ca una ca alta. Si intreb si eu: ce treaba are??? In fine, acum brusc mi se cer alte acte doveditoare ale vechimii mele in munca la celelalte locuri de munca. Trimit si astea. Ah, are sens sa va spun ca un Branch Manager de la Piraeus are casuta postala electronica de doar 2MB? Hai sa trimitem acte scanate pe 2MB. In fine, astea sunt amanunte care mai “destind” atmosfera.
11.07.2008 Dimineata, telefon acasa (de ce acasa dimineata la 10-11 cand teoretic lumea e la munca??? Intamplator – sau nu – sunt acasa in concediu medical). O voce vesela ma anunta ca ni s-a aprobat creditul. OK, finally, dupa lupte seculare, cica sa ne prezentam la banca sa semnam. Vine intre timp un mail care ne zice si suma. Hopa, suma era mai mica cu vreo 8000CHF fata de cea care trebuia sa fie! Dau mail inapoi ca venim la semnat dar suma nu e cea corecta. Peste vreo ora, sotia primeste SMS ca suma e cea care ar fi trebuit sa fie, deci cu cei 8000 in plus. OK, mergem sa semnam.
FINAL, DEZNODAMANT SAU… Ajungem la banca. Ni se spune ca refuzul s-a datorat sefului: “asa se vorbeste la telefon?”. Intreb ce are totusi firma lui veche cu cea actuala. Ma rog, ca sa vedem daca firma e solvabila etc. Pentru cei care stiu unde lucrez, intrebarea e hilara. I-am explicat doamnei Branch Manager (o sa fac alergie la titulatura asta!) ca firma in cauza, mai exact firma mama, este un mamut pe piata mondiala de IT, cu zeci de mii de angajati pe intreg globul! Desigur, neinteresant.
Ni se dau la citit si semnat cele 3 exemplare de contract. Aici intervine norocul ca soatza mea se pricepe la ceea ce se cheama banci, plati, credite, modalitati de lucru etc. Eu, tuta. Se uita pe contract si observa ca sumele de inchidere a celorlalte credite erau eronate. In plus, desigur. Pe putin vreo 5000RON in plus ar fi plecat de la banca lor spre celelalte banci. Incepe dansul, din nou. Soatza cere un scadentar de plata si un calcul care sa ne arate cu cati bani ramanem in final in mana. Ni se zice candid ca nu se poate pana nu semnam si se baga in sistem sa apara “contract semnat”. Ei bine, nu semnam pana nu aflam aceste detalii pentru ca, in definitiv, de asta am venit aici, nu? Incep calcule. Comisionul lor, din scurt, vreo 2800RON. Retineti va rog suma. La final, ni se zice, iarasi candid, ca nu mai ramane nimic. Cerul cade peste noi. Hai sa recalculam cum zicem noi, nu sa schimbam toti CHF in EUR si apoi in RON. Ci sa schimbam toti CHF in RON pentru ca majoritatea sumelor de achitat la celelalte banci erau in RON. OK. Calculul da un rezultat foarte asemanator cu cel initial. Dar, tineti-va bine!!! Nu numai ca nu ne mai raman bani, DAR AR TREBUI SA MAI ADUCEM CATEVA SUTE DE RON DE ACASA!!! Absolut incredibil! A fost momentul in care amandoi am izbucnit in ras. Nervos, dar ras. Apoi, ni se zice ceva de rambursarea creditelor si ca daca sumele sunt mai mari la celelalte banci o sa le recuperam de acolo cand mergem sa inchidem creditele. PARDON??? Pai nu a fost vorba ca Piraeus se ocupa de asta? Tot noi sa ne punem pe drumuri sa inchidem celelalte credite, cu banii in mana? Si atunci cum se justifica acel comision de 2800RON? Pentru ce ii dau? Pentru ca niste tanti cu fumuri in cap nu au chef sa se miste? Nu ma luati ca asa e procedura, ca nu tine, am mai mirosit banci in viata asta! Ei bine, in acel moment eu m-am ridicat si am iesit afara (e mult mai bine ca am facut asa, credeti-ma). In scurt timp apare si soatza.
CONCLUZII:
1. Mergem la Piraeus sa refinantam ce avem, sa avem in final un singur credit si sa ramana si niste bani sa achitam datoria de la avansul masinii
2. Nu numai ca nu ne raman bani, dar mai trebuie sa aducem de acasa!
3. Totul a durat 5 saptamani in cap!
4. Tot noi mergem cu banii in buzunar sa inchidem celelalte credite, nu banca.
5. Ce e distractiv e ca toate aceste calcule sunt cu suma “corecta”. Ne intrebam, legitim, ce se intampla daca suma era cea aprobata initial? Cu 8000CHF mai mica? Ei bine, simplu, calculati 8000CHF la cursul mediu de 2.2RON/CHF si va rezulta suma de 17600RON CU CARE AR FI TREBUIT SA VENIM DE ACASA!!!
FINALITATE:
1. Mondeo iese la vanzare. Nu am de unde sa scot 8000RON peste noapte.
2. Sotia probabil ca va rata un nou loc de munca la care trebuia sa mearga peste 1 luna. Era ceva super, si mai aproape de casa, si echipa mai faina. Asa, va trebui sa ramana unde este cel putin inca 1 luna pentru a avea continuitate pe cartea de munca pentru urmatorul credit pe care trebuie sa il incercam.
3. Am pierdut 5 saptamani din cauza incompetentei si nesimtirii unora carora nu le pasa ca actiunile lor (sau mai exact inactiunile lor) pot avea repecusiuni neplacute asupra unor oameni banali de pe strada!
THE END: Sa le dea Dumnezeu dupa suflet! Amin!
Va spun din start, textul o sa fie lung. Plictisitor. Lung si plictisitor. Daca totusi credeti ca v-ar ajuta sa aflati cum se comporta banca Piraeus cu potentialii clienti, cititi in continuare.
INTRODUCERE: totul a inceput in 6.06.2008 (cand scriu acest text suntem in 11.07.2008). Am hotarat in familie ca ar fi bine sa gasim o solutie la cele cateva credite pe care le aveam (avem?). Si cea mai buna era, desigur, o refinantare care sa le inchida si sa ramana unul singur. O singura dobanda, un singur drum la banca in fiecare luna. Ba chiar ar fi ramas si niste bani in cont. Asa ca purcedem catre Piraeus, recomandati fiind de cel mai bun prieten al meu. Cu recomandarea data ajungem la Branch Manager (adicatelea Director de Filiala dar daca scriem in romaneste nu mai e “cool”, nu?). Ne asezam frumos la discutii. In urma discutiilor rezulta: refinantarea creditelor din dotare si, dupa toate platile si comisioanele, mai ramaneau si niste bani. O suma care chiar ne trebuia avand in vedere ca deja a trecut scadenta la care trebuia sa returnez banii imprumutati pentru avansul la masina (pentru cei care vor citi si nu sunt de pe forumurile unde activez, e vorba de un Mondeo SH din 2002, luat in leasing pe 4 ani, pe suma de 7500 euro. Asta pentru evitarea altor discutii). Deci, pe scurt, in urma acestui credit am fi refinantat ce era de refinantat si ne ramaneau banii cat sa achitam imprumutul facut de la alt prieten.
JOCUL ACTELOR: cum era si normal, incepe goana dupa acte. Adeverinte de salariu, acte de la celelalte banci, scadentare, scrisori oficiale cu sold de la celelalte banci, si cate si mai cate. OK, totul e normal si roz. Sau nu?
Trec 3 saptamani. Nu se mai intampla nimic. Intre timp, prietenul de la care am imprumutat banii ma roaga frumos sa fac ceva ca are nevoie de ei (data scadenta era martie 2008, a trecut ceva vreme…). OK, niste telefoane, mailuri la prietenul cu recomandarea si la “Branch Manager”, si brusc treaba incepe sa miste. Cand? Concret? Pe 7.07.2008. Abia atunci se verifica actele si incepe distractia.
10.07.2008. Ieri dimineata seful primeste un telefon din Centrala de Credite. E telefon normal, de verificare a veridicitatii adeverintei de venit (de parca si am o suma gigantica acolo, nu 1000ron). Ei bine, la telefon incep sa-l intrebe pe sefu’ de fosta lui firma, de una, de alta. Omul ii intreaba: “va intereseaza de firma mea actuala si de angajatul caruia i-am completat adeverinta de venit, sau de trecutul meu si de mine?” In fine, se incheie discutia lor. Si primeste soatza un SMS sec: stimate client (lol, auzi, client), dosarul dvs pentru credit a fost respins. Sec. SMS. Fara explicatii. Sun si intreb care e motivul. Si incepe dansul: ca l-a intrebat pe seful meu de fosta firma, ca una ca alta. Si intreb si eu: ce treaba are??? In fine, acum brusc mi se cer alte acte doveditoare ale vechimii mele in munca la celelalte locuri de munca. Trimit si astea. Ah, are sens sa va spun ca un Branch Manager de la Piraeus are casuta postala electronica de doar 2MB? Hai sa trimitem acte scanate pe 2MB. In fine, astea sunt amanunte care mai “destind” atmosfera.
11.07.2008 Dimineata, telefon acasa (de ce acasa dimineata la 10-11 cand teoretic lumea e la munca??? Intamplator – sau nu – sunt acasa in concediu medical). O voce vesela ma anunta ca ni s-a aprobat creditul. OK, finally, dupa lupte seculare, cica sa ne prezentam la banca sa semnam. Vine intre timp un mail care ne zice si suma. Hopa, suma era mai mica cu vreo 8000CHF fata de cea care trebuia sa fie! Dau mail inapoi ca venim la semnat dar suma nu e cea corecta. Peste vreo ora, sotia primeste SMS ca suma e cea care ar fi trebuit sa fie, deci cu cei 8000 in plus. OK, mergem sa semnam.
FINAL, DEZNODAMANT SAU… Ajungem la banca. Ni se spune ca refuzul s-a datorat sefului: “asa se vorbeste la telefon?”. Intreb ce are totusi firma lui veche cu cea actuala. Ma rog, ca sa vedem daca firma e solvabila etc. Pentru cei care stiu unde lucrez, intrebarea e hilara. I-am explicat doamnei Branch Manager (o sa fac alergie la titulatura asta!) ca firma in cauza, mai exact firma mama, este un mamut pe piata mondiala de IT, cu zeci de mii de angajati pe intreg globul! Desigur, neinteresant.
Ni se dau la citit si semnat cele 3 exemplare de contract. Aici intervine norocul ca soatza mea se pricepe la ceea ce se cheama banci, plati, credite, modalitati de lucru etc. Eu, tuta. Se uita pe contract si observa ca sumele de inchidere a celorlalte credite erau eronate. In plus, desigur. Pe putin vreo 5000RON in plus ar fi plecat de la banca lor spre celelalte banci. Incepe dansul, din nou. Soatza cere un scadentar de plata si un calcul care sa ne arate cu cati bani ramanem in final in mana. Ni se zice candid ca nu se poate pana nu semnam si se baga in sistem sa apara “contract semnat”. Ei bine, nu semnam pana nu aflam aceste detalii pentru ca, in definitiv, de asta am venit aici, nu? Incep calcule. Comisionul lor, din scurt, vreo 2800RON. Retineti va rog suma. La final, ni se zice, iarasi candid, ca nu mai ramane nimic. Cerul cade peste noi. Hai sa recalculam cum zicem noi, nu sa schimbam toti CHF in EUR si apoi in RON. Ci sa schimbam toti CHF in RON pentru ca majoritatea sumelor de achitat la celelalte banci erau in RON. OK. Calculul da un rezultat foarte asemanator cu cel initial. Dar, tineti-va bine!!! Nu numai ca nu ne mai raman bani, DAR AR TREBUI SA MAI ADUCEM CATEVA SUTE DE RON DE ACASA!!! Absolut incredibil! A fost momentul in care amandoi am izbucnit in ras. Nervos, dar ras. Apoi, ni se zice ceva de rambursarea creditelor si ca daca sumele sunt mai mari la celelalte banci o sa le recuperam de acolo cand mergem sa inchidem creditele. PARDON??? Pai nu a fost vorba ca Piraeus se ocupa de asta? Tot noi sa ne punem pe drumuri sa inchidem celelalte credite, cu banii in mana? Si atunci cum se justifica acel comision de 2800RON? Pentru ce ii dau? Pentru ca niste tanti cu fumuri in cap nu au chef sa se miste? Nu ma luati ca asa e procedura, ca nu tine, am mai mirosit banci in viata asta! Ei bine, in acel moment eu m-am ridicat si am iesit afara (e mult mai bine ca am facut asa, credeti-ma). In scurt timp apare si soatza.
CONCLUZII:
1. Mergem la Piraeus sa refinantam ce avem, sa avem in final un singur credit si sa ramana si niste bani sa achitam datoria de la avansul masinii
2. Nu numai ca nu ne raman bani, dar mai trebuie sa aducem de acasa!
3. Totul a durat 5 saptamani in cap!
4. Tot noi mergem cu banii in buzunar sa inchidem celelalte credite, nu banca.
5. Ce e distractiv e ca toate aceste calcule sunt cu suma “corecta”. Ne intrebam, legitim, ce se intampla daca suma era cea aprobata initial? Cu 8000CHF mai mica? Ei bine, simplu, calculati 8000CHF la cursul mediu de 2.2RON/CHF si va rezulta suma de 17600RON CU CARE AR FI TREBUIT SA VENIM DE ACASA!!!
FINALITATE:
1. Mondeo iese la vanzare. Nu am de unde sa scot 8000RON peste noapte.
2. Sotia probabil ca va rata un nou loc de munca la care trebuia sa mearga peste 1 luna. Era ceva super, si mai aproape de casa, si echipa mai faina. Asa, va trebui sa ramana unde este cel putin inca 1 luna pentru a avea continuitate pe cartea de munca pentru urmatorul credit pe care trebuie sa il incercam.
3. Am pierdut 5 saptamani din cauza incompetentei si nesimtirii unora carora nu le pasa ca actiunile lor (sau mai exact inactiunile lor) pot avea repecusiuni neplacute asupra unor oameni banali de pe strada!
THE END: Sa le dea Dumnezeu dupa suflet! Amin!
"Coming together is a beginning; keeping together is progress; working together is success." - Henry Ford
Mondeo Mk3 2.0TDCi 2002 Superchipped
Focus Mk3.5 1.5TDCi 120CP PowerShift 2017
Focus Mk3.5 1.5TDCi 120CP PowerShift 2017
-
VIPER - Membru al Asociaţiei ClubFord
- Mesaje: 7385
- Membru din: 01 Mar 2007, 23:41
- Localitate: Bucuresti, RO
- Maşina: Ford Focus Mk3.5, 1.5 TDCi, Titanium
(comisioane/rate/ce e cu fiecare cont/etc..)
