Tu tot Alnaibii esti si pe ciclism.ro, nu?
Masina mea era pe trotuarul de pe partea cealalta a strazii.
Cu Laurashgeo m-am intalnit la finish (pe el il cunoasteam, ca poate am stat unul langa altul pe-acolo).
Povestea mea (sau romanul meu) incepe asa:
Startul la Academia de Politie, printre cei 1250 de participanti. am plecat mai in spate, cu Mihai si Cristi, pe principiul toti pentru unul si unul pentru toti, deci urma sa mergem grupati, cu viteza celui mai incet (a se citi Mihai, cu slickurile lui cu tot
)
In padure la Baneasa , frumos, putin noroi, cat sa mai arunci un pic in capul celui din spate, nimic special, nu am depasit nimic, am fost depasiti serios.
Dupa traversarea Soselei de Centura a inceput dixtractia - noroi de ti se incarcau si se infranau rotile din 5 in 5 metri.
cred ca au fost vreo 10 km cam asa. aici au abandonat foarte multi dintre cei care s-au inscris. M-am incapatanat sa merg pe bicla, cu toate ca in jurul meu toata lumea isi cara bicla mai in spate, mai pe roti, mai cu rotile infranate, fiecare cum putea. a fost si o bucatica in care am mers pe langa ea, drumul fiind acoperit de pietre care se prindeau de roti, de frane, de lanta, de foi de orice si efectiv nu puteai inainta. am carat-o cred ca vreo 200-300 de metri. dupa bucata asta, au mai abandonat inca o mare parte din oameni. (au fost luati cu autobuzele de aici). am reusit cu ajutorul batului magic (o crenguta rupta dintr-un boschet pe care am carat-o vreo 15 km in mana) sa imi curat bicla si am sarit din nou in sa. am mers foarte mult pe poteca din mijlocul drumului, care fiind ferita de rotile utilajelor care treceau pe acolo de obicei, era cat de cat acoperita cu iarba. Astfel am evitat incarcarea rotilor.
am facut 25 km in vreo 3 ore si aproape jumate. pe ultimii 5-10 km i-am dat ca un nebun, si i-am lasat pe baieti in urma. nu mai erau pericole, punctul de alimentare era aproape, ATV-urile patrulau, asa ca mi-am permis sa nu mai stau langa ei. aveam dor de duca . Oricum, aveam de gand sa ii astept.
Primul punct de alimentare - Palatul Ghica. Ajung, bag repede 2-3 bucati de lamaie sa ma "revergorez" si aud bomba. " In 5 minute se va inchide check-pointul - ati depasit 3 ore si nu ati ajuns nici la jumatatea traseului si cum timpul maxim ptr tot traseul e de 5 ore, cine mai continua, continua pe propria raspundere, fara a mai primi ajutor din partea organizatorilor pe traseu."
Nu suna tocmai bine. Am mai bagat 2 bucati de lamaie, si am bifat si check-pointul de la palat. M-am asezat in spatele comisarului de cursa, si am inceput sa ii astept pe baieti. si i-am asteptat, si i-am asteptat...si pana la urma au venit. am urlat la ei sa lase mancarea si sa vina la check point. Mihai a renuntat, noi am plecat.
eu si Cristi am plecat ultimii (ulterior am aflat ca au mai plecat si altii , pe raspunderea lor).
dupa ce am inconjurat lacul din spatele Palatului, Cristi a cedat si el pe niste urcari (s-a intors la palat pe sosea - 2 km) , si asa am ajuns sa fiu ultima gaina din complex
si acolo am avut o revelatie
Si anume: am trecut computerul pe timp - sa nu mai vad distanta si sa fac calcule. si am inceput sa ii dau. pana la urmatorul checkpoint (pe la 43 km) am depasit cred ca vreo 50 de oameni . si de acolo iar jar jar jar . si am facut ultimii 30 de km in vreo 1:45, cam asa. cred ca am depasit vreo 100 de oameni in total, pe ultima bucata de drum.
pe ultimii 2 km m-am alergat cu un pustan (cred ca era profesionist, sau ceva de genul, ca avea niste craci de numa - numa) cu care pe ultimii 600 m de sosea i-am dat 43/h.
am reusit sa il depasesc cu vreo 10 metri inainte de finish, cand la intrarea in complex el a piscat un pic frana ca sa treaca de un trotuar, eu am preferat sa sar peste el.
timp total 5:17 minute, dupa ce se prelungise timpul la 6 ore jumate.
Efectiv nu am simtit oboseala absolut deloc, cred ca e a 2-a sau a 3-a oara cand corpul meu ma uimeste (in bine). o fi din cauza lamailor bagate la punctele de alimentare?
)
deci jur ca nu ma asteptam sa ma duc picioarele in halul asta de bine. efectiv m-am uimit.
tind sa cred ca a fost faptul ca aveam in minte ca sunt intr-un concurs si nu la plimbare.... ca altfel nu imi explic.
si ca o paranteza, pe mihai si cristi i-a adus autobuzul de la km 25 pana la finish. pana a venit autobuzul, pana au mai mancat vreo 15 banane, am ajuns eu pe coclauri inaintea lor.
si ca o alta paranteza,chiar daca era era noroiul de 2 metri si se mergea foaaaarte greu, ne-am "permis" sa oprim si sa ajutam "un amarat" sa isi faca pana (nu avea pompa si nici prea mult habar sa isi schimbe camera) unde am reusit sa schimb camera si sa montez cauciucul la loc fara vreun levier
.
Nu stiu inca pe ce loc am terminat, asa cum ziceam, probabil au mai fost vreo 50 -100 dupa mine.
Dar nu asta conteaza. Conteaza ca am reusit sa depasesc barierele corpului si pe cele psihice si am terminat cursa.
Pe parcurul desfasurarii actiunii, am trecut printr-o permanenta modificare de obiective:
1. sa termin in 4 ore.
2. sa termin in timpul limita (5 ore).
3. sa termin cursa.
4. sa termin in 6 ore jumate (timpul limita
5. sa termin in 5 ore (am zburat pe ultima parte, si ma gandeam ca pot recupera. din pacate am depasit cu 17 minute. dar tot e o performanta ptr mine. Daca nu mergeam atat de prost in prima bucata, 25 km in 3 ore jumate, probabil ca as fi intrat in 5 ore, cu tot cu noroiul de pe traseu. Deja aseara ma gandeam, cate opriri as fi putut evita, ca sa castig timp...dar nu mai conteaza.
Primul concurs din viata mea s-a terminat. Prima cursa a luat sfarsit. Reprezinta o performanta ca am dus-o pana la capat! Le multumesc baietilor ca au fost langa mine o buna bucata de drum, poate cea mai nenorocita. Cu glumitele lor, parca a trecut timpul altfel, si parca nici noroiul nu era atat de scarbos. Aaaaa si sa nu uit, ii multumesc lu` sor-mea ca m-a transportat pana la masina mea si ptr mancarea oferita. si inca o data lui Cristi ca ne-a spalat bicicletele cu furtunul cu presiune. altfel probabil si acum as fi fost cu bicla si periile in cada!
Si nu in ultimul rand ii multumesc Anei, care ma intelege in nebunia mea si sacrifica zilele libere pe care le-am putea petrece impreuna, lasandu-ma sa ma scald in noroaie.
Astept urmatorul eveniment! cine stie, poate imi stabilesc noi obiective.
de Alnaibii » 05 Mai 2010, 13:58 
