
O poza face cat o mie de cuvinte. Poza de mai sus este luata astazi, din platforma industriala Tractorul. Zona asta fremata candva de muncitori, utilaje, era un dute-vino neintrerupt.
Au urmat ani, chiar zeci de ani de decadere. Paragina, pustiire, ca si cand o boala misterioasa si necrutatoare a decimat totul in calea ei.
Ceea ce vedeti acoperit de asfalt proaspat este un drum de doua benzi pe sens, cu demarcatie (spatiu verde) intre sensuri. Drumul este facut de la zero, cu fundatie, conducte si toate cele. Lung de cativa kilometri, taie in doua parcul industrial si va fi adiacent la noua zona comerciala ce va fi dezvoltata de Auchan, precum si la un cartier rezidential.
Da, stiu, din nou mall-uri. Si eu as fi vrut tractoare, sau de ce nu? avioane, pentru ca aici .
Insa trebuie sa ne multumim cu pasi mici. Iar mie mi se umple inima de bucurie cand vad pasi, oricat de mici, spre normalitate. Acest drum deschis printre ruine imi da sperante. Poate ca totusi mai avem o sansa sa ne croim destinul nostru, lasand de-a stanga si de-a dreapta ceea ce nu merita atentie.