cu si despre pescari

- Gata, zise unul dintre pescari, azi am venit degeaba. Nu mai este nimic de făcut, să ne strîngem sculele şi să plecăm acasă!
- Ba mai avem ceva de făcut.
- Ce?
- Să ne punem de acord cu ce povestim acasă.

Doi pescari între ei:
- Azi dimineaţă am dat cu banu' să văd dacă mă duc cu nevastă-mea la biserică sau vin la pescuit.
- Şi văd că ţi-a ieşit să vii cu noi la pescuit.
- Da, însă a trebuit să dau de 7 ori.

Un pescar încerca să-şi convingă soţia că peştii sînt bucuroşi cînd sînt prinşi:
- Dacă n-ar fi, de ce dau din coadă cînd sînt scoşi din apă?

Se fac pregătiri pentru un congres al pescarilor. Preşedintele:
- Trebuie să evităm situaţia din anii precedenţi, cînd, la masa festivă, după vodcă şi palincă, s-a început cu chestii răsuflate de genul: "am prins o ştiucă atîta, am prins un caras atîta, de 50 cm, de 70 cm, de 3 la 7 kg, etc"; sînt chestii jenante. Aştept propuneri în acest sens.
Unul propune să se dea angajamente scrise; şeful spune că asta s-a mai făcut şi nu s-a respectat, etc. Un alt tip zice:
- Domnilor, sînt chestii ce nu pot fi controlate, la un păhăruţ omul uită de toate angajamentele. Eu aş sugera să folosim nişte cătuşe, fiecare să avem pe tot timpul
mesei cătuşe la mîini şi astfel nu se mai poate arăta că a prins unul atîta sau atîta.
Se acceptă varianta ca fiind cea mai sigură. Au loc lucrările şi se ajunge la masa festivă: gustări, vodcă, măsline, mămăliguţă, palincă… Preşedintele tocmai vorbea:
- Am filat, am întins, a muşcat, am început să-l trag, l-am adus la mal, am luat minciogul şi l-am scos afară. Era, era (vizibil jenat de cătuşe, arăta cu mîinile depărtate, făcute căuş), avea un ochi uite atîta de mare!