21 Dec 2007, 14:54
Iluzie optica simpatica:
- Fişiere ataşate
-
- iluzie.jpg
- (44.3 KiB) Descărcat de 786 ori
21 Dec 2007, 16:05
ciudata rau 
21 Dec 2007, 21:12
Eu zic sa o punem pe doamna cu parcarea, stiti voi care, sa o scoata pe asta din parcare 
Ma rog, nici eu nu stiu cat timp mi-ar lua, dar asa-s io, misogin...
Ma rog, nici eu nu stiu cat timp mi-ar lua, dar asa-s io, misogin...
cica vulpea avea 150Km/h
08 Ian 2008, 18:41
- Fişiere ataşate
-
- DSCN1022 (Large).JPG
- (153.03 KiB) Descărcat de 674 ori
08 Ian 2008, 18:44
...oare ce viteza avea animalul imblanit? 
08 Ian 2008, 18:49
150, scrie deasupra
08 Ian 2008, 18:51
Stiam eu ca sunt rapide vulpile astea...
08 Ian 2008, 18:53
Eu zic ca nu-i mai trebuia mult ca sa strabata toata masina, trecuse deja de motor (ce era mai greu)...
08 Ian 2008, 18:54
ma gandeam la mecanicu care ar trebui sa repare mizeria asta Oricum daca ar fi adus-o la serivce in Romanica se imputea vulpea acolo pana o scotea cineva
Oricum daca ar fi adus-o la serivce in Romanica se imputea vulpea acolo pana o scotea cineva
08 Ian 2008, 18:57
O lasau sa putrezeasca, apoi luau doar oasele. Ce atata greutate .
.
:))))))))))))))))))))))))))
09 Ian 2008, 15:07
http://www.trilulilu.ro/ciubaca/5efe8095a4ae4a
http://www.trilulilu.ro/ciubaca/e5f162696db0f7
http://www.trilulilu.ro/ciubaca/91ed9a202d7fe9
Daca nu aveti rabdare sau timpsa va uitati la toate, recomand partea a III-a
http://www.trilulilu.ro/ciubaca/e5f162696db0f7
http://www.trilulilu.ro/ciubaca/91ed9a202d7fe9
Daca nu aveti rabdare sau timpsa va uitati la toate, recomand partea a III-a
09 Ian 2008, 15:43
Iar stai pe bloguri 
?
?
09 Ian 2008, 15:47
astea le-am primit pe mail
mi se par geniale... mai ales partea 2 la inceput unde parodiaza filmele chinezesti + coloana sonora transpusa integral pe ritm de manele (inclusiv Aleluia, tema din Dallas si Eye of the Tiger)
mi se par geniale... mai ales partea 2 la inceput unde parodiaza filmele chinezesti + coloana sonora transpusa integral pe ritm de manele (inclusiv Aleluia, tema din Dallas si Eye of the Tiger)
09 Ian 2008, 16:06
mi sa face rau 
09 Ian 2008, 18:19
criminala cu tetrisu' mai ales coloana sonora
10 Ian 2008, 11:15
@bkraptor - Mie mi se pare cam inspaimantator de realista faza...
Daca-i reala aia toti nu-si prea folosesc mintea - sa nu oboseasca probabil!
Daca-i reala aia toti nu-si prea folosesc mintea - sa nu oboseasca probabil!
10 Ian 2008, 12:05
$1 scrie:$2bkraptor - Mie mi se pare cam inspaimantator de realista faza...
Daca-i reala aia toti nu-si prea folosesc mintea - sa nu oboseasca probabil!
Pai e reala, au dat-o si la stiri acu vreo 2-3 zile... Se spune ca in prima jumatate a vietii facem tot posibilul sa scurtam cea de-a doua jumatate. Da' sa nu stii daca mai apuci pranzul !?!?!
Re: cica vulpea avea 150Km/h
10 Ian 2008, 12:52
$1 scrie:$2)
vezi !
altii vaneaza fara pusca !
ne prefacem ca traim
10 Ian 2008, 16:26
Haios...
Iubire, vezi că azi ajung tîrziu acasă: LA 1.00 AM TELECONFERINTĂ, LA 2.00 NASC, LA 3.00 AM MITING
Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Iesise din cabină, îsi netezea fusta si bombănea: “Stii bancu-ăla cu Itic?”. N-am stiut dacă vorbeste cu mine, asa că am mormăit incert, în asa fel încît, la o adică, să reiasă că eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scăpat astfel de propria-mi mutră buimacă: “Cică se ruga Itic toată ziua la
Dumnezeu: dă,
Doamne, să cîstig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să cîstig la loterie, hai, Doamne, zău, de ce nu mă ajuti si pe mine să cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta văicăreală, se repede la el:
mă,
Itic, pe cuvînt că te-am auzit si m-am străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă si tu putin: joacă la loterie!”
Am hăhăit cu ea un pic, dar asteptam legătura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: “Asa si eu, dragă: tocmai am făcut acum un test de sarcină care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă mă screm de vreo patru ani să rămîn gravidă si degeaba! După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea că de la ciclul trecut n-am mai făcut sex, de fapt! Că eu cu bărbată-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă si botul cu ruj.”
Verifică-ti agenda, am putea să ne vedem azi la 1.45 să luăm lunch-ul si să facem un copil?
Mă uitam la ea cu ceva ce fusese pînă de curînd admiratie, dar deja nu mai eram sigură: femeie de carieră, obsedată de promovare, leafă, autoritate si performantă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, cum se poartă acum, era toată numai taioare, promousăn, targhet, ăuernes, marchet, pablic-rileisăns, plening, risărci, fidbec. Damă spirt, cu părul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fără-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomică si de bărbatii care cred că femeile sînt inferioare. Avea un sot manager, care-si făcea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului năpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mîndria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.
Cînd au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, cu părinti si cu socri, cu tot, si au decis să aibă un băiat si o fată, neapărat în ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă si-un pechinez, numai că progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lăsa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, mînca uscătura. Apoi se strecura în pat lîngă ea, dar n-o trezea niciodată pentru sex, fiindcă el trisa, seara nu făcea dus, nu mai avea timp. Făcea doar dimineata.
Ea văzuse-n filme cum femeile de carieră îsi făceau test de sarcină la WC-ul firmei, deoarece acasă nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare dată era că numai din ovulul ei nu se putea isca nici un făt, mai trebuia si ceva de le el, parcă. Dar el avea de învătat ca s-ajungă docent, ea avea de ajuns cea mai sefă si de cîstigat bani. Copiii nu apăreau, iar cuscrii făceau deja consilii numai între ei, hotărau ceva, însă rezolutia rămînea nerostită, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu răspundeau, erau în miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cînd erau studenti si obisnuiau să mai si trăiască, ea îi desenase două ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte, cu coadă.
Femeile s-au opintit cîteva secole să ajungă egale cu bărbatii, iar acum nu mai stiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tîmpite, îi multumim patronului că ne dă sansa extraordinară de a lucra si-n weekend, ca să ne afirmăm si să ne tinem de deadline. Sefii pleacă de vineri la prînz si-i mai vezi luni după-masă, cînd se desteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, că de-aia ai dat atît din coate si-ai făcut ulcer de cînd mănînci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicătit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrătici si te trezesti tipînd. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7.30 si la 8 trebuie să fii la firmă si-ai dormit strîmb si-ti stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las putin pe fir, că mă cere unul de nevastă…
Munca e bună numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si, mai ales, îti dă si răgazul să-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ametesti muncind cinci zile pe săptămînă si să ametesti în bar două zile pe săptămînă. Ăsta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi hrăneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe săptămînă (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mîncare la copii, spală vase si-o asteaptă pe ea cu masina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd operează el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în “Baby Boom” se lasă drogate de gîndul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia că se poate orice.
Că
sotul, copilul, ciobănescul german si siameza asteaptă oricît, ei latră la unison de mîndrie că au o directoare în familie.
Cînd ambii soti muncesc deopotrivă, ajungi să le întelegi masochismul, pînă la urmă. Pericolul dospeste abia cînd femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4.00 de la uzină, apoi vrea mîncare cu sos, maiouri cît de cît curate si putin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divortul part-time si facilitează hîrjoana extraconjugală a bărbatului constrîns de hormoni.
Cînd constati că fetita ta îi spune “mamă” soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină si uite că stia ea ce
stia) si
bîzîie că pe bonă o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tîrziu să-ti dai demisia. Copilul nu întelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucuresti cînd termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lectiile). Copilul vrea să stai lîngă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de plus. Dar tu, care-ai răspuns la celular si-n clipa cînd te cerea ăla de nevastă, si i-ai spus lui “da”, acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat să vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti!
Apropo, cînd ti-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea cînd ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roată si fir cîrliontat. Vasăzică: ultimul film văzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citită a fost “Notiuni de introducere în cibernetică”, ultima iesire în natură a fost pe ierbuta de la Romexpo, cînd ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima dată cînd ai găsit alimentara deschisă în drum spre casă încă se găsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odată i-ai făcut uneia o confesiune prin fax, încă îi cumperi copilului haine cu două măsuri mai mici, fiindcă atît purta cînd te-ai angajat, ultima dată cînd ai fi vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată cînd ai făcut sex te-ai inhibat, fiindcă uitasesi să-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus bărbatului din viata ta “te iubesc” de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui să i-o suieri în timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat după ce-l ameninti să nu cumva să uite să-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, că-ti vine sigur deseară sau mîine.
Am chiulit si-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.
Chiuleste si tu, salvează-ti viata, femeie! Atît cît se poate. Ia bunul simt, în doze homeopatice. Să stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viată le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, cînd o tăiasem de la sedinta de redactie, lăsînd vorbă că mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii să strîng apa. Mi-a rămas în cap (si mie, ca atîtor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cînd habar n-aveau că intraseră deja în direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fă-te că lucrezi!”. Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Pînă cînd vom pricepe omeneste tîlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.
(*textul este pescuit de pe e-mail, prin bunavointa lui Laurentiu Dumitru.
Autorul este necunoscut. )
Iubire, vezi că azi ajung tîrziu acasă: LA 1.00 AM TELECONFERINTĂ, LA 2.00 NASC, LA 3.00 AM MITING
Odată, la serviciu, am dat de o colegă nervoasă la toaletă. Iesise din cabină, îsi netezea fusta si bombănea: “Stii bancu-ăla cu Itic?”. N-am stiut dacă vorbeste cu mine, asa că am mormăit incert, în asa fel încît, la o adică, să reiasă că eu de fapt cîntam. A continuat si m-a scăpat astfel de propria-mi mutră buimacă: “Cică se ruga Itic toată ziua la
Dumnezeu: dă,
Doamne, să cîstig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să cîstig la loterie, hai, Doamne, zău, de ce nu mă ajuti si pe mine să cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta văicăreală, se repede la el:
mă,
Itic, pe cuvînt că te-am auzit si m-am străduit din răsputeri, dar te rog frumos, ajută-mă si tu putin: joacă la loterie!”
Am hăhăit cu ea un pic, dar asteptam legătura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: “Asa si eu, dragă: tocmai am făcut acum un test de sarcină care, normal, mi-a iesit negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcă mă screm de vreo patru ani să rămîn gravidă si degeaba! După aia însă, brusc, mi-a bubuit mintea că de la ciclul trecut n-am mai făcut sex, de fapt! Că eu cu bărbată-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindcă îmi fac părul cu drotul, pantofii cu cremă si botul cu ruj.”
Verifică-ti agenda, am putea să ne vedem azi la 1.45 să luăm lunch-ul si să facem un copil?
Mă uitam la ea cu ceva ce fusese pînă de curînd admiratie, dar deja nu mai eram sigură: femeie de carieră, obsedată de promovare, leafă, autoritate si performantă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, cum se poartă acum, era toată numai taioare, promousăn, targhet, ăuernes, marchet, pablic-rileisăns, plening, risărci, fidbec. Damă spirt, cu părul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fără-de cusur, carierista care se temea doar de bomba atomică si de bărbatii care cred că femeile sînt inferioare. Avea un sot manager, care-si făcea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului năpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mîndria-n ei. Dar n-aveau copii… Asta lipsea din tabloul perfect.
Cînd au împlinit 30 de ani, au făcut consiliu de familie, cu părinti si cu socri, cu tot, si au decis să aibă un băiat si o fată, neapărat în ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat să aibă si-un pechinez, numai că progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, îi lăsa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, mînca uscătura. Apoi se strecura în pat lîngă ea, dar n-o trezea niciodată pentru sex, fiindcă el trisa, seara nu făcea dus, nu mai avea timp. Făcea doar dimineata.
Ea văzuse-n filme cum femeile de carieră îsi făceau test de sarcină la WC-ul firmei, deoarece acasă nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare dată era că numai din ovulul ei nu se putea isca nici un făt, mai trebuia si ceva de le el, parcă. Dar el avea de învătat ca s-ajungă docent, ea avea de ajuns cea mai sefă si de cîstigat bani. Copiii nu apăreau, iar cuscrii făceau deja consilii numai între ei, hotărau ceva, însă rezolutia rămînea nerostită, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu răspundeau, erau în miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cînd erau studenti si obisnuiau să mai si trăiască, ea îi desenase două ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte, cu coadă.
Femeile s-au opintit cîteva secole să ajungă egale cu bărbatii, iar acum nu mai stiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tîmpite, îi multumim patronului că ne dă sansa extraordinară de a lucra si-n weekend, ca să ne afirmăm si să ne tinem de deadline. Sefii pleacă de vineri la prînz si-i mai vezi luni după-masă, cînd se desteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le tine locul, că de-aia ai dat atît din coate si-ai făcut ulcer de cînd mănînci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e împicătit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”. În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrătici si te trezesti tipînd. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7.30 si la 8 trebuie să fii la firmă si-ai dormit strîmb si-ti stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las putin pe fir, că mă cere unul de nevastă…
Munca e bună numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si, mai ales, îti dă si răgazul să-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ametesti muncind cinci zile pe săptămînă si să ametesti în bar două zile pe săptămînă. Ăsta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi hrăneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe săptămînă (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mîncare la copii, spală vase si-o asteaptă pe ea cu masina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd operează el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în “Baby Boom” se lasă drogate de gîndul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia că se poate orice.
Că
sotul, copilul, ciobănescul german si siameza asteaptă oricît, ei latră la unison de mîndrie că au o directoare în familie.
Cînd ambii soti muncesc deopotrivă, ajungi să le întelegi masochismul, pînă la urmă. Pericolul dospeste abia cînd femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4.00 de la uzină, apoi vrea mîncare cu sos, maiouri cît de cît curate si putin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divortul part-time si facilitează hîrjoana extraconjugală a bărbatului constrîns de hormoni.
Cînd constati că fetita ta îi spune “mamă” soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină si uite că stia ea ce
stia) si
bîzîie că pe bonă o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tîrziu să-ti dai demisia. Copilul nu întelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucuresti cînd termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lectiile). Copilul vrea să stai lîngă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de plus. Dar tu, care-ai răspuns la celular si-n clipa cînd te cerea ăla de nevastă, si i-ai spus lui “da”, acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat să vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti!
Apropo, cînd ti-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea cînd ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roată si fir cîrliontat. Vasăzică: ultimul film văzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citită a fost “Notiuni de introducere în cibernetică”, ultima iesire în natură a fost pe ierbuta de la Romexpo, cînd ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima dată cînd ai găsit alimentara deschisă în drum spre casă încă se găsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odată i-ai făcut uneia o confesiune prin fax, încă îi cumperi copilului haine cu două măsuri mai mici, fiindcă atît purta cînd te-ai angajat, ultima dată cînd ai fi vrut să faci sex aveai ciclu, iar ultima dată cînd ai făcut sex te-ai inhibat, fiindcă uitasesi să-i spui ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus bărbatului din viata ta “te iubesc” de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui să i-o suieri în timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat după ce-l ameninti să nu cumva să uite să-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, că-ti vine sigur deseară sau mîine.
Am chiulit si-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.
Chiuleste si tu, salvează-ti viata, femeie! Atît cît se poate. Ia bunul simt, în doze homeopatice. Să stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viată le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viata mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, cînd o tăiasem de la sedinta de redactie, lăsînd vorbă că mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii să strîng apa. Mi-a rămas în cap (si mie, ca atîtor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cînd habar n-aveau că intraseră deja în direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fă-te că lucrezi!”. Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Pînă cînd vom pricepe omeneste tîlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.
(*textul este pescuit de pe e-mail, prin bunavointa lui Laurentiu Dumitru.
Autorul este necunoscut. )
14 Ian 2008, 17:18
http://www.daciaclub.ro/dacia-1300-page ... 14-s0.html
dacia care merge 11000rpm pe carburator si 23000rpm cu carb dublu... e fenomenal)
dacia care merge 11000rpm pe carburator si 23000rpm cu carb dublu... e fenomenal
)
14 Ian 2008, 17:38
"Fa in felul urmator: du-te la masina si scoate o bujie. Apoi porneste motorul si repeta incercarile de turare.
Daca tot nu vrea, nu a fost corect rodat motorul.
Fa-i o segmentare apoi aplica metoda descrisa de mine pentru un rodaj ca la carte. Pentru o dizlocare eficienta a materiilor ce incetinesc bielele recomand adaugarea de 2 lingurite de zahar pudra la un plin de benzina, sau miere de albine. Neaparat poliflora! Impreuna cu un capacel de diluant. In lipsa merge otet de mere. Iar regimul termic adecvat rodajului il asiguri prin scurgerea antigelului. Se inlocuieste cu apa minerala sau sifon. Gazele continute de acest tip de apa realizeaza o racire mixta aer-lichid. Ideala pentru un rodaj exemplar.
Daca dupa rodaj n-ajunge-n 13-14 mii de ture io ma operez la ovare..."
M-am terminat de ras. Tare rau
Daca tot nu vrea, nu a fost corect rodat motorul.
Fa-i o segmentare apoi aplica metoda descrisa de mine pentru un rodaj ca la carte. Pentru o dizlocare eficienta a materiilor ce incetinesc bielele recomand adaugarea de 2 lingurite de zahar pudra la un plin de benzina, sau miere de albine. Neaparat poliflora! Impreuna cu un capacel de diluant. In lipsa merge otet de mere. Iar regimul termic adecvat rodajului il asiguri prin scurgerea antigelului. Se inlocuieste cu apa minerala sau sifon. Gazele continute de acest tip de apa realizeaza o racire mixta aer-lichid. Ideala pentru un rodaj exemplar.
Daca dupa rodaj n-ajunge-n 13-14 mii de ture io ma operez la ovare..."
M-am terminat de ras. Tare rau
14 Ian 2008, 17:54
Asta e super tare ).
Nu mai pot de ras.
).
Nu mai pot de ras.
15 Ian 2008, 05:25
Un milion in plus la salariu?
Nu stiu cat e ? dar povestea de mai jos ? daca nu e adevarata ? macar ? sa dea un mic impuls ? si sa aminteasca ca ?
O firma cu rahat copt
Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).
L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cenzurat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.
Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa? buna sa
stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie,
ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
?Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?? ?De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a
fost!?, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.
Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. ?Te pomenesti ca a ramas inauntru,
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama?.
?Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
minute?, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.
Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la
resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si
nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai
era!
Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4×4
si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum
regeste pt munca ?de rahat? pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme
profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.
Restul e istorie. Cand firma e de cenzurat, iar tu faci - zice Seful - munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10
minute. Si dus a fost.
Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te
paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.
- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde.
Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la
leafa bietului Paulica
- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu
imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. ?Da? ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in
cuptor si l-ati uitat acolo?!?, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare
ii da frisoane
- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri.
Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu
atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice
Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus?
Primita pe mail ? autor, bineinteles, necunoscut
(de pe http://www.daciaclub.ro/1-banc-page-127 ... s3792.html)
Nu stiu cat e ? dar povestea de mai jos ? daca nu e adevarata ? macar ? sa dea un mic impuls ? si sa aminteasca ca ?
O firma cu rahat copt
Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).
L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cenzurat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.
Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa? buna sa
stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie,
ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
?Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?? ?De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a
fost!?, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.
Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. ?Te pomenesti ca a ramas inauntru,
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama?.
?Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
minute?, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.
Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la
resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si
nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai
era!
Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4×4
si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum
regeste pt munca ?de rahat? pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme
profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.
Restul e istorie. Cand firma e de cenzurat, iar tu faci - zice Seful - munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10
minute. Si dus a fost.
Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te
paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.
- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde.
Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la
leafa bietului Paulica
- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu
imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. ?Da? ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in
cuptor si l-ati uitat acolo?!?, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare
ii da frisoane
- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri.
Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu
atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice
Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus?
Primita pe mail ? autor, bineinteles, necunoscut
(de pe http://www.daciaclub.ro/1-banc-page-127 ... s3792.html)
15 Ian 2008, 14:42
@chiar_el
Criminalule! L-am citit la servici si lumea se intreba cei cu mine de rad de unul singur si nu ma mai pot opri!
Criminalule! L-am citit la servici si lumea se intreba cei cu mine de rad de unul singur si nu ma mai pot opri!
15 Ian 2008, 21:18
Consiliul National de Securitate al Drumurilor a efectuat testari multiple ale unui nou design privind centura de siguranta.
Rezultatele demonstreaza ca numarul accidentelor este redus cu mai mult de 45% atunci cand centura de siguranta este instalata corespunzator.
Instalarea corecta a acesteia poate fi vizualizata in cele ce urmeaza.
Rezultatele demonstreaza ca numarul accidentelor este redus cu mai mult de 45% atunci cand centura de siguranta este instalata corespunzator.
Instalarea corecta a acesteia poate fi vizualizata in cele ce urmeaza.
- Fişiere ataşate
-
- image001.gif
- (73.39 KiB) Descărcat de 661 ori