Avem nevoie sa dezvoltam constiinta protectionismului?

[zaboss]

Nici eu nu zisei că le-au închis pe toate. Cristim l-a închis pe cel din Drumul Taberei, Angst pare că merge (e în P-ţa Moghioroş). Nu cred că e un model viabil.

[KomandantuR]

Daca ai inchis 10-15% din suprafata retelei nu mi se pare o tragedie. E criza, nimeni nu are bani sa aduca de acasa, esti economist stii si tu ca centrele de pierdere au o problema in aceasta perioada. A reactiona rapid nu e neaparat o slabiciune, poate e un atu!
Nu stii ce chirie aveau acolo, ce contract, ce rentabilitate/mp, ce perspective. Poate daca era amplasat pe celelalt colt facea venituri cu 30% mai mari pentru o chirie comparabila si nu-l mai inchideau (nu-l stiu ca nu stau in Dr. Taberei)...Comertul e foarte pervers, crede-ma.
Poate fi un model care sa le asigure un canal de distributie sigur dar necesita multe. Problema o vad doar in faptul ca romanii nu prea stau bine la capitolul lucru in echipa si asociere.

[zaboss]

Pentru un producător (mai mulţi producători), o reţea de magazine nu este un business bun. Implică cheltuieli foarte mari, logistică, iar profitul obţinut nu este totdeauna acoperitor, chiar dacă îl transformi în centru de profit independent. Mult mai avantajos este să-ţi dezvolţi o reţea de distribuţie iar cheltuielile respective să le direcţionezi către marketing. Magazin propriu merge pentru un producător mic, delicatese, care să producă doar cât vinde magazinul (cum e, de exemplu, nea Mircea Măcelaru). Pentru un producător mare, mai repede vinde la Carrefour sau Cora decât la reţeaua proprie.

[Nic_Bv]

Luca in Brasov, a fost o shmenozeala. Eu am gasit un ciob de sticla in mezelurile lor, mai stiu si altii care au fost dezamagiti de calitatea lor. In Brasov avem insa Sergiana (cei cu restaurantele, au mezeluri exceptionale).

@Claudiu: bun exemplu cu pensiunea de la Voronet, eu ma duc de revelion in Radauti. Insa daca tinem seama de faptul ca hotelul este 100% detinut de austrieci, sa dea naiba daca pricep pe cine mai protejez: pe investitorul austriac sau pe barmanul bucovinean?

[Darth-Claudiu]

@Nic
Calitatea e altceva (Luca de ex). Fiecare doarme dupa cum isi asterne...
Orice forma de protectie e mai buna decat deloc, atunci cand esti sarac . Poate investitorul ala austriac se bucura ca-i merge afacerea la noi si peste 3 ani vine cu inca 3 austrieci si fac o partie noua de schi...
@Zaboss
Crezi tu ca dezvoltarea unei distributii proprii e usoara si eficienta? Si in aia bagi multi bani, rotesti oamenii ca pe ciorapi si necesita multa energie. Poate da rezultate in cazul producatorilor a caror piata de desfacere e limitata geografic si bine definita. In cazul celor care tintesc la un teritoriu mai mare (pentru ca si-au facut prin Sapard de ex capacitati mari de productie, cat de cat eficiente), nu cred ca isi permit prea multe firme romanesti sa tina asa ceva (poate cativa din zona bauturilor dar la salam, lactate, biscuti, etc cred ca e foarte greu). Din punctul asta de vedere as zice ca e mai bine sa lucrezi cu un distribuitor serios (s-a triat serios si lumea distribuitorilor in ultimii 5 ani) pe care sa-l sustii cu un plan de marketing bine definit.
Pe de alta parte, daca as putea sa-mi desfac 20% din productie printr-un canal propriu, cred ca procentul deja suna altfel. Nu zice nimeni sa renunti la marile retele dar trebuie sa ai posibilitatea infima de a supravietui in cazul in care nu mai faci fata presiunii impuse de acestea.
Apropo, afara, in supermarketuri / hypermarketuri rar vezi la raionul de lactate (de ex) produse apartinand unor branduri locale, 90% din raion contine doar varietati ale marilor branduri internationale. La noi, procentul brandurilor locale e inca satisfacator.
Oricum, ma bucur ca ai realizat ca dezvoltarea unui canal propriu e costisitoare si poate apreciezi mai mult efortul depus de cei care si-au facut pana in prezent 10-15 pravalii proprii. Nu cred ca le-au facut de prosti. Cu siguranta daca la pravaliile alea ar trage 15-20 de asociati (din domenii diferite), ar merge mai bine si d-asta spun ca asocierea e cheia. Cred ca ar fi o discutie interesanta cu un director/patron destept pe tema asta, mai ales unul care are deja si canal propriu de distributie. Cu siguranta ar putea spune multe lucruri noi, necunoscute sau la care nu ne-am gandit, cu avantaje si dezavantaje. Profitul, foarte rar e indestulator si criza asta le arata multora ca pana si pierderea cat mai mica e o performanta .

[zaboss]

Când mă refeream la distribuţie nu mă refeream la o... firmă proprie de distribuţie, ci doar la un departament care să negocieze cu firmele de distribuţie independente şi, dacă profilul de activitate permite, o echipă de promovare a produselor.
Părerea mea este că o firmă trebuie să-şi externalizeze procesele care nu ţin direct de realizarea produsului şi de calitatea managementului. Sigur că externalizarea trebuie făcută după analize serioase şi după identificarea unor controale ferme fiindcă uneori se poate dovedi mai costisitoare. Un client al meu a păţit-o rău de tot - şi pot să mă laud că la auditul intern îl prevenisem că se poate întâmpla. Externalizase complet serviciile IT, dar nu avea nici un control asupra a ce făceau ăia, nici măcar asupra elementelor-cheie de business continuity. Ălora li s-a prăjit un server care ţinea baza de date a clientului, s-a dovedit că ăia nu aveau nici un backup recent şi aşa s-a pierdut o sumă cu 6 cifre în euro.
Principala problemă a unui program "buy romanian" este că sunt probleme majore de calitate şi eficacitate şi atunci este mai ieftin să imporţi. Atâta timp cât comparativ cu alte ţări media este de 4 angajaţi români/1 angajat nu prea ai cum să concurezi în zonele în care factorul uman este principalul cost. NU întâmplător Dacia începe să se orienteze pe automobile cu preţuri mai mari (Duster, Logan II), fiindcă şi salariile în România vor creşte şi de la un punct încolo producţia de Logan nu va mai renta, economic vorbind.

[toxicristi]

Produsele care intradevar au probleme de calitate ar trebui scoase din program. Dar asta nu cred ca poate sa constituie un argument impotriva programului, atata timp cat stim bine ca nici la noi nu ajunge crema productiei occidentale. Normal, nu poate fi vorba de o satisfacere in intregime a nevoilor cu produse romanesti.

Cred ca Dacia nu se orienteaza neaparat spre automobile cu preturi mai mari, ci doresc sa isi aplice reteta si pe alte segmente de piata, clasa compacta si clasa crossover-compact, pana acum fiind prezent doar in clasa mica. Nu cred ca va ajunge prea curand in liga celor grei Renault-Ford-Opel-Citroen-Peugeot-VW, ci se va mentine undeva sub acestia.

[zaboss]

Da, Dacia va rămâne în zona "low-cost", dar prin dezvoltarea de produse mai scumpe marja de profit creşte. De exemplu, Dusterul este de două ori mai scump decât Loganul, dar mă îndoiesc că are şi costuri duble. De asemenea, în România îşi dezvoltă şi activităţi cu valoare adăugată mai mare (noul centru de la Titu).

[Darth-Claudiu]

Mult mai avantajos este să-ţi dezvolţi o reţea de distribuţie iar cheltuielile respective să le direcţionezi către marketing.

Pai eu asta am inteles . Evident ca orice producator isi face cumva distributia ca niciun comerciant nu-si ia baxurile direct din fabrica...

Problema este alta.
La noi inca formele de comert modern mai au loc pentru extindere. Suntem destul de ramasi in urma comparativ cu Vestul (care a inceput mult mai devreme ce-i drept).
Prin '96 cand cumparam / imprumutam primele carti de marketing scrise de autori straini si nu de profi de la ASE (carti de la Codecs, British Council, libraria Noi), eram surprins sa citesc acolo despre schimbarea ireversibila a raportului de putere dintre producator si retailer. Auzeam atunci pentru prima oara despre presiunea retelelor de retail, despre falimentul producatorilor mici, despre scaderea marjelor de castig ale producatorilor si nevoia acestora de a-si restructura portofoliul de produse, despre dezvoltarea unor tehnici noi de comunicare (in speta trade marketingul), etc.
Intreaba-l pe Radu Timis de la Cristim ce marje avea in urma cu 5 ani si ce marja avea anul trecut.
Vremurile se schimba. Retaileri preiau controlul si la noi. Producatorul castiga tot mai putin, banii ii vede tot mai incolo, plateste tot mai mult pentru a exista la raft. Singura sansa este volumul. Dar volumul necesita capacitate de productie, distributie, raft de expunere, vad comercial si capital pentru sustinerea operatiunilor. Raftul in vad este tot mai scump, costurile cresc (salarii, motorina, chirii, etc). Aceste schimbari i-au prins pe multi nepregatiti + celelalte probleme din piata. Rezultatul: oricum dadeau de dracu dar criza le-a facut cunostinta cu seful dracilor .
Tu crezi ca degeaba Sorin Minea s-a apucat de magazine Agnst? Nu, Urs Angst stia filmul de afara...Si a vrut sa se protejeze putin, sa faca ceea ce altii nu au mai apucat sa faca. Desigur, nu poate sa faca ce a facut Real, de unul singur...
Tavalugul a plecat din US unde companii din diverse domenii au ajuns lideri la nivel national. US este o piata: foarte mare, bogata, dinamica, segmentata si raspandita pe un vast teritoriu. Cand ai invatat sa domini in US, iei pe rand orice alta tara: Anglia, Franta, Germania, etc.
Englezii au pierdut mult Cand au explodat Tesco si Sainsburys multi producatori interni au fost killariti.

LE: Apoi, sper ca nu se asteapta nimeni ca strainii sa ne spuna ca alde Carrefour, Metro, REWE nu sunt in interesul national...Ei ne vor spune numai ca sunt bune, apoi vom constata noi cum dispare ala cu biscuitii, ala cu salamu', vinul se va da mai ieftin ca apa plata din import si tot asa...Atunci va fi prea tarziu.

[Darth-Claudiu]

Produsele care intradevar au probleme de calitate ar trebui scoase din program.
....................................
Normal, nu poate fi vorba de o satisfacere in intregime a nevoilor cu produse romanesti.

Prima, corect, pentru ca cel care nu este serios trebuie penalizat. E un soi de "curatare" a sistemului.
A doua, corect, pentru ca niciodata nu ne vom cumpara aparatura foto "made in Romania" ca nu poate nimeni sa concureze cu japonezii. Si cate si mai cate dar tot raman destule ca sa mai producem si noi cate ceva, si ulterior sa scoatem capul cu ele in lume.

Ideea e ca aia care (mai) traiesc in prezent si fac o treaba decenta, sa-i sustinem prin a le cumpara produsele, indiferent ca vand legume congelate, camasi, pantofi, mobila, software, materiale de constructii, etc.

Pe de o parte, trebuie si putem sa avem si noi 5-6 companii in top 100 european si pe de alta parte trebuie si putem sa crestem si noi branduri de notorietate europeana (Logan e unul dar mai e loc pentru multe altele - Gorenje e un brand puternic, Elan e un brand puternic, etc; se poate si e absolut necesar sa iesim si noi in lume cu niste branduri puternice).

[Darth-Claudiu]

In ce branduri romanesti aveti voi incredere?

[toxicristi]

http://romaneste.europafm.ro/ o campanie in spiritul acestui topic

[Darth-Claudiu]

@Toxicristi
Nu ascult decat intamplator posturile mari de radio, eu sunt fidel (taliban ) celor al caror slogan e "inima ta bate rock" (chiar o sa le dau o idee in acest sens ca eu si ei emisiuni foarte bune, pe diverse teme).
Campania e binevenita, sub orice forma, pot si TVR-ul si Radio Romania sa faca ceva in acest sens.
De asemenea, cred ca e foarte important sa scoatem in fata exemplele pozitive, ca de rele ne-am saturat cu totii. E ok sa spui, cumpara produse din lapte de capra de la X pentru ca uite cum s-a zbatut cu familia lui de 20 de ani si nu si-a luat ML, umbla pe coclauri cu un Nissan Patrol din '90...

[mariusm]

dar pe toate santierele din tara asta, 99% dintre muncitori sunt romani, sa zicem cam 80%-90% dintre ingineri. Noroc ca inca mai sunt autostrazi de facut

dar oare de ce fierul folosit de bechtel la aia 40 km de autostrada (cica functionala) este adus din turcia? in conditiile in care Campia Turzii e chiar acolo si in plus produce fier! nu cumva e "comis" contractul de la bun inceput? nu cumva ne furam singuri caciula?

[zaboss]

Cam greu să ne furăm singuri căciula, că Bechtel sunt americani. Şi nu ar fi deloc exclus ca fierul din Turcia să fie mai ieftin ca cel de la Câmpia Turzii fiindcă nu văd ce interes ar avea, altul decât profitul. Un client de-al meu aduce tablă din Slovacia mai ieftin decât găseşte în România, cu tot cu taxele de transport. Mai nou să gândeşte să apeleze tot la slovaci pentru pregătirea tablei fiindcă furnizorii din Rommânia dau chix. Şi nu e vorba de fisiune nucleară ci de frezat, sablat... Chestiii din astea care nu cer cine ştie ce pregătire.

[toxicristi]

De asta zic, firmele romanesti ar trebui sa castige mai multe dintre licitatiile lucrarilor mari (autostrazi, poduri mari, etc - cu toate ca la noi, sare imediat presa "vezi doamne ca X sau Y a castigat licitatia ca e prieten cu Z"), nu sa lucreze ca subcontractori pentru firmele din vest (pentru ca acestea isi permit astfel de manevre). Fierul din Turcia cica e mai scump decat cel de la romani.

[mariusm]

chiar ma voi interesa de preturile la fier ro/tr!

[zaboss]

În mod normal, nu văd de ce americanii ar prefera o ofertă dezavantajoasă economic. Principalul lor scop este profitul. Este posibil să fie un contract avantajos la nivel de grup, este bosibil ca turcii să respecte anumite specificaţii tehnice pe care românii nu au putut să le respecte (de exemplu, clientul meu importă din Slovacia fiindcă nici un producător român nu a fost capabil să livreze la dimensiunea cerută, iar dimensiunile standard ale producătorilor român însemnau pierderi de 30-40%). Ideea este că nu cred că este un exemplu bun pentru ideea topicului. Până la urmă, e treaba americanilor pe ce dau banii. Nici nu sunt de acord cu impunerea utilizării de resurse locale.
Iniţial, eram foarte hotărât pe ideea impunerii în caietele de licitaţie ca firmele participante să execute lucrările fără subcontractori, pentru a se evita situaţiile în care contractele sunt câştigate de firme "care vin cu laptopul" şi folosesc mâna de lucru locală. Până am cunoscut o astfel de firmă şi am văzut ce înseamnă un project management adevărat la o lucrare de anvergură. Pur şi simplu oamenii sunt dintr-o altă ligă şi nici una dintre firmele româneşti de construcţii nu sunt capabile de aşa ceva. Cei mai buni (dintre cei locali) învaţă şi, probabil, că după ce participă la câteva proiecte ca "mâna a doua" ar putea spera să încerce să meargă pe cont propriu. Dar când te gândeşti că principalele firme specializate pe infrastructură de la noi sunt bazate pe sprijin politic, îţi dai seama cam ce management există acolo şi ce ar fi dacă nu ar exista supravegherea străină.

[toxicristi]

Cam orice lucrare ce s-a facut pana acum in materie de infrastructura se putea face si de consortii de firme mari romanesti (prin implicarea firmelor mari de executie alaturi de firmele mari de proiectare). Nimeni nu a venit cu solutii tehnice revolutionare (cu atat mai putin americanii), despre care sa se poata spuna ca ii depaseasc pe inginerii romani. Dintre toate firmele care lucreaza acum in Romania, inclusiv cele romanesti, cea care s-a bazat si se bazeaza cel mai mult pe sprijin politic e ... Bechtel.

[zaboss]

E vorba de managementul de proiect, care este altceva, nu de competenţa tehnică sau de soluţii miracol.

[Darth-Claudiu]

E vorba de managementul de proiect, care este altceva, nu de competenţa tehnică sau de soluţii miracol.

Importanta project managementului este cruciala DAR la cat de slab se misca statul in calitate de beneficiar, prin institutiile sale care participa direct sau indirect la un proiect (mai maricel, nu un drum de sat), cred ca si companiile romanesti s-ar fi descurcat.
In fond, competenta project managementului se traduce, pe scurt, prin: reducerea timpului de executie (sau respectarea termenului stabilit), optimizarea atragerii si utilizarii resurselor, reducerea costurilor si asigurarea calitatii ce trebuie livrata.
Nu poti sa faci project management performant daca, clientul nu tine ritmul. In cazul de fata, statul.
Ori, in atare conditii, tind sa cred ca si companiile romanesti ar fi facut tot acelasi lucru (sa nu uitam ca profitul Bechtel cu siguranta nu e mic).
Sunt abordari si abordari (toate mi se par oarecum corecte) dar cred ca statul roman nu este pregatit (ca si beneficiar - o pozitie foarte importanta in constructii) sa comande lucrari de anvergura.

Eu am vazut si project manager roman (in constructii) de toata isprava dar nu lucreaza decat pentru beneficiari straini .

[Darth-Claudiu]

Completare.
Sa nu rada nimeni de mine dar eu cred ca toate marile "cuceriri ale socialismului": Transfagarasanul, centrala nucleara, Canalu', Casa Poporului, metroul Bucuresti, etc la care as putea adauga usor si unele mari platforme industriale (Sidex, Arpechim, etc) au demonstrat ca ingineri valorosi avem si noi.
Trecand peste ceea ce era pe acele vremuri, boziile care s-au facut, organizarea pompieristica, etc.
Daca lucrurile alea s-au finalizat si au rezistat in timp inseamna ca niste oameni au gandit bine ce au gandit si executat.
In schimb, nu ma impac cu suspiciunea ca exista o mare incompetenta in cadrul celor care astazi sunt pusi sa gestioneze proiectele acestuia pentru ca a realiza un proiect mare nu e echivalent cu a comanda un chiosc de gradina la un nene tamplar, rolul clientului este esential pentru ca el ajuta sau incurca enorm rezultatul final.

[zaboss]

In schimb, nu ma impac cu suspiciunea ca exista o mare incompetenta in cadrul celor care astazi sunt pusi sa gestioneze proiectele acestuia pentru ca a realiza un proiect mare nu e echivalent cu a comanda un chiosc de gradina la un nene tamplar, rolul clientului este esential pentru ca el ajuta sau incurca enorm rezultatul final.

Mă faci să râd. Când aveai Securitatea pe cap 24 din 24, şi riscai puşcăria pentru "sabotarea interesului naţional" sau chiar execuţia (că era în vigoare pedeapsa cu moartea, crezi că avea vreunul curaj să mişte în front? Sunt de acord că exista şi un entuziasm adevărat, o mândrie a lucrului bine-făcut (unul dintre clienţii mei este o firmă de construcţii de pe vremea lui Ceauşescu, care a lucrat la Casa Poporului, la metrou, plus prin străinătate unde îi trimitea regimul) şi cunosc foarte bine situaţia de-atunci. Şi ştii ceva? Acum au un partener austriac, care el asigură project-managementul şi CQ.

Problemele pe şantierele de construcţii nu sunt neapărat că inginerii nu-şi fac treaba, că nu ştiu sau nu sunt capabili. Ci că nu se face decât un control formal al calităţii, nu se respectă legislaţia şi procedurile, nu se cunosc şi cu atât mai puţin se respectă normativele în vigoare (care tot de inginerii români sunt făcute), că disciplina pe şantier e precară ş.a.m.d. Ştii că sunt CQ sau RTE care au pe cap 10+ şantiere? Că mulţi nici nu dau pe-acolo, doar semnează hârtiile?

[Darth-Claudiu]

Ci că nu se face decât un control formal al calităţii, nu se respectă legislaţia şi procedurile, nu se cunosc şi cu atât mai puţin se respectă normativele în vigoare (care tot de inginerii români sunt făcute), că disciplina pe şantier e precară ş.a.m.d. Ştii că sunt CQ sau RTE care au pe cap 10+ şantiere? Că mulţi nici nu dau pe-acolo, doar semnează hârtiile?

CQ si RTE trebuie sa fie pe santier si sa verifice tot ce misca!
Pai astia fac asta pentru ca li se permite, nu te supara.
Spun, li se permite, pentru ca beneficiarul (statul) e slab!
In realitate, trebuie sa fie 3 parti implicate: beneficiarul (care are interesul sa nu fie furat, sa se asigure ca primeste calitatea pe care o plateste, in conditiile respectarii legii), executantul (atreprenorul general impreuna cu intregul staff tehnic din care fac parte si reprezentantii subcontractantilor) si proiectantul (cel care a facut proiectul tehnic si mai ales detaliile de executie).
Toti trei trebuie sa fie acolo si sa se verifice unii pe altii pentru ca toti au responsabilitati, diferite ce-i drept.
Crezi cumva ca situatia ar mai sta ca in prezent daca beneficiarul lucrarii ar fi o companie straina (concesionarea proiectului) si nu statul?

[zaboss]

CQ si RTE trebuie sa fie pe santier si sa verifice tot ce misca!
Pai astia fac asta pentru ca li se permite, nu te supara.
Spun, li se permite, pentru ca beneficiarul (statul) e slab!
In realitate, trebuie sa fie 3 parti implicate: beneficiarul (care are interesul sa nu fie furat, sa se asigure ca primeste calitatea pe care o plateste, in conditiile respectarii legii), executantul (atreprenorul general impreuna cu intregul staff tehnic din care fac parte si reprezentantii subcontractantilor) si proiectantul (cel care a facut proiectul tehnic si mai ales detaliile de executie).
Toti trei trebuie sa fie acolo si sa se verifice unii pe altii pentru ca toti au responsabilitati, diferite ce-i drept.
Crezi cumva ca situatia ar mai sta ca in prezent daca beneficiarul lucrarii ar fi o companie straina (concesionarea proiectului) si nu statul?

Păi eu ce spusei?
Clientul meu este angajat de stat pentru supravegherea proiectelor. Uneori este şi antrepenor general. Ştiu că şi Primăria Capitalei lucrează cu o firmă de consultanţă, cel puţin pe anumite proiecte. Nu cred că în momentul de faţă o firmă românească sau un consorţiu poate gestiona singur(ă) proiecte de anvergură din punct de vedere al managementului, asigurarea calităţii şi disciplinei. "Statul" e o entitate abstractă. Nu are personal calificat în acest sens şi de aceea trebuie apelat la firme cu experienţă, de afară. În timp, poate se vor dezvolta şi firme româneşti.

[toxicristi]

Beneficiarul este obligat sa angajeze un consultant (cu experienta) pentru a urmari si a asigura conformitatea lucrarilor, calitatea materialelor, etc. In functie de specificul lucrarilor, in realitate, prezenta lui pe santier variaza. Mai nou, proiectantul si executantul vin impreuna, adica se depun oferte pe baza SF-ului si al caietului de sarcini, iar firmele castigatoare asigura atat proiectarea (detaliile tehnice de executie) cat si executia acestora. Consultantul poate fi si o firma din Romania, sunt firme mari cu experienta, de proiectare + consultanta. Cum se organizeaza executantul, e cam problema lui, atata timp cat se incadreaza in termenul si in costul stabilit.

[Darth-Claudiu]

@Zaboss
Hai sa redefinim problema ca mie imi scapa ceva.

Tu zici ca romanii nu pot sa faca project managementul. Eu zic ca pot (poate nu la toate proiectele, ca nu avem inca atatia specialisti pe partea de infrastructura si totusi sa nu uitam ca multi project manageri romani experimentati lucreaza si in alte zone: constructii civile, industriale, comerciale, etc).

Eu nu-s impotriva importului de project management pentru ca stiu ca in constructii, boziile se platesc scump si mai bine ii platesti cum trebuie pe cei care stiu cum se face treaba decat sa pierzi bani acumuland experienta (poate chiar inutila daca nu stii sa o utilizezi pe viitor).

Apoi, cand spun sa statul e slab, tintesc inclusiv la nivelul cel mai de sus, tintesc inclusiv la zona politicului, pentru ca acea zona, ar trebui sa ia deciziile necesare care sa ajute implementarea proiectelor (vezi detalii in topicul lui Toxicristi despre infrastructura, aici la "Discutii libere"), sa ofere un cadru mai eficient de implementare, sa simplifice unele aspecte si sa elimine unele bariere.
Se pot face aceste lucruri, inclusiv cu import de know-how dar numai sa se faca.

Dar totusi nu am inteles cum e posibil ca RTE-ul unei lucrari sa nu calce pe santier daca statul (clientul) si-a angajat un consultant (cu experienta)?

[zaboss]

Dar totusi nu am inteles cum e posibil ca RTE-ul unei lucrari sa nu calce pe santier daca statul (clientul) si-a angajat un consultant (cu experienta)?

Nu, asta e valabil la proiecte private, de la locuinţe unifamiliale la diverse blocuri construite "pe persoană fizică".

[Darth-Claudiu]

@Zaboss
Ma scuzi, n-am inteles ideea . Detaliaza, te rog.

[zaboss]

Firmele mici şi chiar medii de construcţii nu au angajat un RTE sau CQ pe şantierele pe care le operează. De regulă, acesta este "închiriat" în baza unui contract de 1-2 ore/zi/lună whatever pentru a se asigura conformarea cu legea. Rareori se întâmplă să şi dea pe acolo, darămite să controleze efectiv.

Legătura cu topicul este că reprezintă un argument al modului în care firmele româneşti eludează controlul calităţii, respectarea procedurilor şi conformarea legislativă. La "case mai mari" situaţia nu este foarte diferită, decât prin prisma faptului că acolo există un RTE şi un CQ angajat, dar controlul se face, de obicei, la fel de superficial. Abia acolo unde apar firme de consultanţă sau project manageri rigoarea este păstrată aşa cum trebuie (fără ca asta să fie neapărat regula).

Dincolo de asta, firmele româneşti au nevoie să-şi consolideze un management performant independent de politică. Este de ajuns să te uiţi câte accidente de muncă avem ca să-ţi dai seama că există o problemă serioasă.