Statiile CB-Chat pe soselele Romaniei si nu numai
de catser » 24 Feb 2009, 14:31
Chat pe soselele Romaniei: Mao conduce un TIR si vorbeste prin statie pe E 81
de Stelian Radescu HotNews.ro
Marţi, 24 februarie 2009, 12:13 Actualitate | Esenţial
TIR-uri pe Valea Oltului
Camionagii romani s-au dotat cu statie de emisie-receptie, a carei folosire, spre deosebire de antiradar, e legala. Cum se pun la drum, deschid statia si intra pe frecventa. Se intreaba reciproc mai ales despre radare si despre echipajele Autoritatii Rutiere Romane care le verifica diagrama unde se inregistreaza printre altele timpul cat au stat la volan. Vulgaritatile abunda. Uneori insa in limbajul soferilor se insinueaza un strop de emotie: „mai avem un pic si ajungem acasuca, domn Petrica.”
Ma urc in microbuzul unui prieten. Destinatia: Sibiu. Masina e goala, dar la intoarcere pe banchete se vor inghesui niste francezi care filmeaza la Rasinari. Marian deschide statia. O are de proba, de la un var sofer pe TIR. E deja convins ca o va cumpara, fiindca l-a salvat pana acum de cateva amenzi. Pe A1 ploaia se transforma in lapovita.
De sub rotile camioanelor mazga groasa tisneste in jerbe pe parbrizul autoturismelor. Stergatoarele abia fac fata. Din loc in loc, cate un ghinionist scapat in decor. Pe sensul celalalt, un TIR rasturnat. In eter ingrijorarea sporeste. „Cum e drumul spre Valcea, colega?” „Ninge pe Dealu Negru. Am stat 2 ore in coloana.” „Multumesc! Drumuri bune!” Vocile se inmultesc. „Intre Rm.Valcea si Curtea de Arges e drumul blocat.” „ Vin de la Slatina, inca se circula bine. Nu-i nici radar.”
Dincolo de Pitesti, patrundem in plina iarna. Ajungem la cea mai periculoasa curba de pe Dealu Negru. La cati au murit aici, ar putea fi amplasat un monument al soferilor de TIR. Acum, un parapet inalt si solid separa soseaua de haul in care se rasturnau masinile. In sensul de mers se formeaza o coloana de zeci de camioane. Asteptam.
Cand densitatea de masini creste, discutiile prin statie se intensifica. „Bai, frate, se dau mici pe gratis la Dedulesti?” „Nu colega, s-o oprit unul cu un tractor cu lama in varful pantei.” „Atentie, e ARR ul in trafic.” Dupa cateva minute coboara si masina echipajului.
Instrumentul defularii
Lucratorii ARR ajung repede ciuca batailor. O voce: „ar trebui sa scrie pe masinile lor: aici sunt banii dvs.!” Un glas cu accent ardelenesc o completeaza: „ la minister iau prime de zeci de milioane din amenzile noastre.!” In eter se pornesc valuri de furie.
Soferii sunt nemultumiti ca, potrivit legii, dupa 4 ore si jumatate de condus trebuie sa ia o pauza de 45 de minute, iar dupa alte 4 ore si jumatate nu mai au voie sa se urce la volan 9 ore. Problema lor este ca drumurile proaste nu le permit sa parcurga distante prea mari si ca se intampla ca timpul legal sa expire la numai cativa km de o parcare rezonabila.
Or, daca depasesc fie si numai cu cateva minute timpul legal sunt pasibili de amenzi usturatoare. Legea are ca scop prevenirea accidentelor, prin faptul ca il obliga pe sofer sa stationeze si astfel sa se odihneasca. Pe de alta parte insa, soferii isi doresc sa ajunga la o parcare civilizata sau chiar acasa inainte sa le expire timpul legal si pentru asta nu ezita sa faca manevre periculoase.
Diagramele au ridicat nivelul de stres in viata de camionagiu. Statia de emisie-receptie este si un instrument de defulare. Soferii isi varsa naduful impotriva autoritatilor, a drumurilor proaste si a conducatorilor de autoturisme a caror vina, in majoritatea cazurilor, e aceea ca indraznesc sa iasa pe soselele patriei.
Cu siguranta lucratorii ARR, dotati la randul lor cu statii, intra pe frecventele camionagiilor si recepteaza mascarile care le sunt transmise. Uneori au parte si de voci intelegatoare: ”E si ei la munca. Nu fac ei legile.”
Clipele dulci ale meseriei
TIR-urile se pun lent in miscare. Lasam in urma gratarele cu mici de la Dedulesti. O Dacie a derapat in sant. „Lu’ asta i-o placut aventura” „Ba, Mao, trazniti mai suntem si noi. Cand o fost soare am stat acasa. Acum ii prapadu lumii si noi la volan.” „ Ase-i, ba!” Mao are voce de tenor.
„Ba, ala cu voce groasa! N-ai lucrat pe la Sebes?” „Da ma si ce-i?” „ Mi-o povestit frate-miu, Lut, despre tine.” „Unde-i Lut?” „ Lucra pe la Oradea. Baga Spania si Franta.” „No, bine. Drumuri bune.” Coboram ultima panta a Dealului Negru. Soseaua spre Rm Valcea e aproape plana. S-a inseninat. In eter se instaleaza relaxarea. Pe frecventa 22, soferii evoca experiente erotice.
„Erau patru bunaciuni pe strada aia. Is doi ani de cand n-am mai fost.” „ La Sighet faci in dreapta pe langa Dallas pana in spatele blocurilor. E acolo o curte cu poarta mare cu tablita „caine rau”. E pusa la fenta, ca nu-i niciun caine. Ii bine acolo ca nu te vede lumea.” „Am cunoscut una la Zalau. Ne-am tras-o ca-n filme, nebuneste.”
Service pentru statii? Informatia vine prompt. „E unul la Orastie, in parcare la Damian, langa magazinul de artizanat. Se ocupa de tot: statii, antene, amplificatoare, radio. A fost sofer, dar s-a lasat. Dupa ce treci de Sebes, il auzi pe 22 ca-si face reclama. Are si facturi, daca decontezi pe firma.”
Pauza de masa
Pe Valea Oltului ostilitatea fata de automobilisti explodeaza. Bine ca nu explodeaza un cauciuc. Principalele acuze: „aia micii” le taie fata sau ruleaza cu viteza prea mica. Aproape de Caineni, un Opel Calibra galben inainteaza cu maximum 50 pe ora. Il depasim. La volan e o tipa sub 25 de ani. Probabil ii e frica. In spate, coloana de camioane. Foc si pucioasa din gura TIR-istilor, mai ales cand afla ca masina e condusa de o femeie.
Toate resentimentele dispar insa cand foamea proiecteaza imaginea unui castron cu ciorba de burta. Dealu Negru cu ninsorile lui a ramas in urma, Valea Oltului s-a sfarsit, radarele (fixe si mobile) au fost fentate gratie solidaritatii profesionale, timpul legal e gata sa expire, parcarea cu restaurantele ravnite e pe aproape. „La Boita, unde-i ciolanul mai bun, pe stanga sau pe dreapta?” „ Pe dreapta, colega!” „Multumesc, pofta buna sa am.” „Si bani in buzunare, colega!”
Ne apropiem de Sibiu si datele geografiei rutiere se schimba. Spre Agnita ninge usor, dar nu e radar. La Cristian sunt doua radare fixe functionale, apoi drumul e liber pana la Sebes. In eter liniste desavarsita. Imi dau seama ca de la Bucuresti nu am deschis deloc radioul. Am ascultat însă câteva zeci de crainici amatori.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-54 ... .htm?cfnl=
de Stelian Radescu HotNews.ro
Marţi, 24 februarie 2009, 12:13 Actualitate | Esenţial
TIR-uri pe Valea Oltului
Camionagii romani s-au dotat cu statie de emisie-receptie, a carei folosire, spre deosebire de antiradar, e legala. Cum se pun la drum, deschid statia si intra pe frecventa. Se intreaba reciproc mai ales despre radare si despre echipajele Autoritatii Rutiere Romane care le verifica diagrama unde se inregistreaza printre altele timpul cat au stat la volan. Vulgaritatile abunda. Uneori insa in limbajul soferilor se insinueaza un strop de emotie: „mai avem un pic si ajungem acasuca, domn Petrica.”
Ma urc in microbuzul unui prieten. Destinatia: Sibiu. Masina e goala, dar la intoarcere pe banchete se vor inghesui niste francezi care filmeaza la Rasinari. Marian deschide statia. O are de proba, de la un var sofer pe TIR. E deja convins ca o va cumpara, fiindca l-a salvat pana acum de cateva amenzi. Pe A1 ploaia se transforma in lapovita.
De sub rotile camioanelor mazga groasa tisneste in jerbe pe parbrizul autoturismelor. Stergatoarele abia fac fata. Din loc in loc, cate un ghinionist scapat in decor. Pe sensul celalalt, un TIR rasturnat. In eter ingrijorarea sporeste. „Cum e drumul spre Valcea, colega?” „Ninge pe Dealu Negru. Am stat 2 ore in coloana.” „Multumesc! Drumuri bune!” Vocile se inmultesc. „Intre Rm.Valcea si Curtea de Arges e drumul blocat.” „ Vin de la Slatina, inca se circula bine. Nu-i nici radar.”
Dincolo de Pitesti, patrundem in plina iarna. Ajungem la cea mai periculoasa curba de pe Dealu Negru. La cati au murit aici, ar putea fi amplasat un monument al soferilor de TIR. Acum, un parapet inalt si solid separa soseaua de haul in care se rasturnau masinile. In sensul de mers se formeaza o coloana de zeci de camioane. Asteptam.
Cand densitatea de masini creste, discutiile prin statie se intensifica. „Bai, frate, se dau mici pe gratis la Dedulesti?” „Nu colega, s-o oprit unul cu un tractor cu lama in varful pantei.” „Atentie, e ARR ul in trafic.” Dupa cateva minute coboara si masina echipajului.
Instrumentul defularii
Lucratorii ARR ajung repede ciuca batailor. O voce: „ar trebui sa scrie pe masinile lor: aici sunt banii dvs.!” Un glas cu accent ardelenesc o completeaza: „ la minister iau prime de zeci de milioane din amenzile noastre.!” In eter se pornesc valuri de furie.
Soferii sunt nemultumiti ca, potrivit legii, dupa 4 ore si jumatate de condus trebuie sa ia o pauza de 45 de minute, iar dupa alte 4 ore si jumatate nu mai au voie sa se urce la volan 9 ore. Problema lor este ca drumurile proaste nu le permit sa parcurga distante prea mari si ca se intampla ca timpul legal sa expire la numai cativa km de o parcare rezonabila.
Or, daca depasesc fie si numai cu cateva minute timpul legal sunt pasibili de amenzi usturatoare. Legea are ca scop prevenirea accidentelor, prin faptul ca il obliga pe sofer sa stationeze si astfel sa se odihneasca. Pe de alta parte insa, soferii isi doresc sa ajunga la o parcare civilizata sau chiar acasa inainte sa le expire timpul legal si pentru asta nu ezita sa faca manevre periculoase.
Diagramele au ridicat nivelul de stres in viata de camionagiu. Statia de emisie-receptie este si un instrument de defulare. Soferii isi varsa naduful impotriva autoritatilor, a drumurilor proaste si a conducatorilor de autoturisme a caror vina, in majoritatea cazurilor, e aceea ca indraznesc sa iasa pe soselele patriei.
Cu siguranta lucratorii ARR, dotati la randul lor cu statii, intra pe frecventele camionagiilor si recepteaza mascarile care le sunt transmise. Uneori au parte si de voci intelegatoare: ”E si ei la munca. Nu fac ei legile.”
Clipele dulci ale meseriei
TIR-urile se pun lent in miscare. Lasam in urma gratarele cu mici de la Dedulesti. O Dacie a derapat in sant. „Lu’ asta i-o placut aventura” „Ba, Mao, trazniti mai suntem si noi. Cand o fost soare am stat acasa. Acum ii prapadu lumii si noi la volan.” „ Ase-i, ba!” Mao are voce de tenor.
„Ba, ala cu voce groasa! N-ai lucrat pe la Sebes?” „Da ma si ce-i?” „ Mi-o povestit frate-miu, Lut, despre tine.” „Unde-i Lut?” „ Lucra pe la Oradea. Baga Spania si Franta.” „No, bine. Drumuri bune.” Coboram ultima panta a Dealului Negru. Soseaua spre Rm Valcea e aproape plana. S-a inseninat. In eter se instaleaza relaxarea. Pe frecventa 22, soferii evoca experiente erotice.
„Erau patru bunaciuni pe strada aia. Is doi ani de cand n-am mai fost.” „ La Sighet faci in dreapta pe langa Dallas pana in spatele blocurilor. E acolo o curte cu poarta mare cu tablita „caine rau”. E pusa la fenta, ca nu-i niciun caine. Ii bine acolo ca nu te vede lumea.” „Am cunoscut una la Zalau. Ne-am tras-o ca-n filme, nebuneste.”
Service pentru statii? Informatia vine prompt. „E unul la Orastie, in parcare la Damian, langa magazinul de artizanat. Se ocupa de tot: statii, antene, amplificatoare, radio. A fost sofer, dar s-a lasat. Dupa ce treci de Sebes, il auzi pe 22 ca-si face reclama. Are si facturi, daca decontezi pe firma.”
Pauza de masa
Pe Valea Oltului ostilitatea fata de automobilisti explodeaza. Bine ca nu explodeaza un cauciuc. Principalele acuze: „aia micii” le taie fata sau ruleaza cu viteza prea mica. Aproape de Caineni, un Opel Calibra galben inainteaza cu maximum 50 pe ora. Il depasim. La volan e o tipa sub 25 de ani. Probabil ii e frica. In spate, coloana de camioane. Foc si pucioasa din gura TIR-istilor, mai ales cand afla ca masina e condusa de o femeie.
Toate resentimentele dispar insa cand foamea proiecteaza imaginea unui castron cu ciorba de burta. Dealu Negru cu ninsorile lui a ramas in urma, Valea Oltului s-a sfarsit, radarele (fixe si mobile) au fost fentate gratie solidaritatii profesionale, timpul legal e gata sa expire, parcarea cu restaurantele ravnite e pe aproape. „La Boita, unde-i ciolanul mai bun, pe stanga sau pe dreapta?” „ Pe dreapta, colega!” „Multumesc, pofta buna sa am.” „Si bani in buzunare, colega!”
Ne apropiem de Sibiu si datele geografiei rutiere se schimba. Spre Agnita ninge usor, dar nu e radar. La Cristian sunt doua radare fixe functionale, apoi drumul e liber pana la Sebes. In eter liniste desavarsita. Imi dau seama ca de la Bucuresti nu am deschis deloc radioul. Am ascultat însă câteva zeci de crainici amatori.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-54 ... .htm?cfnl=
-
catser - Gold Member
- Mesaje: 851
- Membru din: 04 Mai 2007, 10:33
- Localitate: Pitesti
- Maşina:
. E adevarat ca in combinatie cu un detector bun radarele nu prea mai au nici o sansa.