Era în toamna lui 1991. Un amic tocmai venise din afară cu o maşină aproape noo, o mazda 626. De la Bucale trebuia să plecăm undeva în sudul Olteniei la părinţii lui. Eu nu am mai putut pleca în ultimul moment din cauze speciale. Amicul pleacă singur după amiaza şi undeva după Turnu Măgurele s-a produs catastrofa: pe un drum drept, întuneric şi o burniţă sâcâitoare e orbit un pic de o maşină ce venea din sens opus şi loveşte în spate o căruţă nesemnalizată. Căruţa avea o căpiţă de fân imensă ceea ce o camufla şi mai bine.
Lovitura a fost năpraznică, lemnul ăla longitudinal al căruţei a străpuns panoul şi a ajuns aproape pe perna din spate făcâd zob scaunul mortului... Electromotorul l-am găsit după vreo 3 zile în şanţ...
Amicul se dă jos buimac din maşină şi după câteva minute începe să facă priză cu realitatea. Caii agonizau pe şosea, căruţa era făcută ţăndări, maşina nu mai vorbim, fânul împrăştiat prin tot şanţul, iar căruţaşul şi pasagerul (în căruţă erau 2 inşi) morţi pe loc ambii.
Omul începe să facă priză cu coşmarul ce-l aştepta (dosare penale, omor din culpă, etc...) şi pleacă teleghidat cu prima maşină oprită la locul dezastrului spre comuna aflată la vreo 3 km în spate. Ajunge la postul de miliţie şi declară întâmplarea, moment în care cei 2 miliţieni cu el pornesc spre locul accidentului pentru cercetări.
La locul faptei unul din miliţieni chema prin staţie salvarea şi colegii de la omucideri sau ce dracu departament se ocupă cu scenele unde mor oameni...
Celălalt dintre miliţieni, cel mai vârstnic, se apropie,în acelaşi timp, cu lanterna de victime în ideea să le mai ajute cu ce s-ar mai fi putut şi să le identifice dacă se putea...
Amicul meu se aşezase pe fân în şanţ şi începuse să plângă pe bune!
După ce miliţianul îi vede bine pe morţi i se adresează:
-Domnule, într-adevăr, sunt morţi! De beţi! Îi cunosc pe amandoi, dă-i în p---a mă-sii, sunt fraţi, sunt d-aci din sat. Oameni muncitori dar beţivani din cale-afară. Nu e seară de la Dumnezeu să nu-i ducă caii acasă singuri... Însă bieţii cai nu mai erau, muriseră...
...Amicului meu i-a luat cam o juma de an până să treacă peste şocul ăsta.
Căruţaşii NU AU AVUT NICIO JULITURĂ!!! Practic în momentul impactului căruţa a fost smulsă de sub ei, iar ei au căzut cu căpiţă cu tot în şanţ dormind întruna. Erau aşa de beţi că abia spre dimineaţă s-a putut sta de vorbă cu ei...
În urma accidentului căruţaşii au fost scoşi vinovaţi şi, bineînţeles, amicul nu a scos mare lucru de la ei... Maşina costase undeva la 20.000DM... Plângeau şi se văitau să nu-i dea în judecată că au rămas fără căruţă şi cai şi nu mai au cu ce munci să-şi ţină casele, darămite bani de despăgubiri... Fiind fără răniţi, accidentul a fost considerat uşor, iar miliţienii s-au spălat încă din noaptea aia pe mâini...

legea era de partea lor...
PS şi în ziua de azi mă mai gândec că, ori eu, ori el, ar fi fost în noaptea aia pe locul mortului acum nu mai eram...