de temir » 27 Ian 2011, 07:52
DON GYOVANY, ai turnat o galeata de prostioare fara noima (banalitati fara greutate) la care ar trebui sa raspund foarte succint (dar daca nu le bag in seama pe toate, poate ramai cu impresia ca ai descoperit diamantul din comunism):
-copiii s-au jucat si ieri, se joaca si azi, dupa posibilitatile si ofertele momentului; daca ar fi avut si ieri calculatoare si posibilitati de socializare largita online, ar fi facut exact ce fac plozii de azi - nu e meritul comunismului ca te-ai jucat tu in aer liber, si nu democratia ii impiedica pe cei de azi sa bata mingea si turca. N-ai decat sa-i faci (pe copii) si sa-i atragi spre joaca in aer liber.
- violenta stradala era si atunci (nu la fel de multa si in niciun caz la fel de popularizata si de exploatata - ca daca n-ar mai fi atata violenta, multi ziaristi de doi bani ar muri de foame), iar frica sa ies pe strada nu-mi este nici azi; responsabilitatea este a noastra, a tuturor; desi inteleg ca este adevarat ca din acest punct de vedere este mult mai complicat astazi, vine nu este a democratiei, ci a poporului - de cate ori ai vazut (azi) tu sa se ia atitudine in fata antisocialului?
- mersul la scoala in uniforma este o prostie - numai pentru ca ti-e tie drag, nu e drept sa ma obligi si pe mine; disciplina in scoli se realizeaza nu neaparat prin aderarea la o doctrina totalitarista - exista regulamente, insa nu se aplica - ghicesti cauza? "sistemul e de vina" (adica poporul neghiob, care tace si inghite) - daca proful x refuza sa mai primeasca la ora pe elevul y sau cere chiar exmatricularea, intervine directiunea scolii, intervine inspectoratul care au ca principala grija sa multumeasca pe parintii loazei (chiar daca asta dauneaza restului colectivului clasei/scolii si, pe termen lung, intregului sistem educational); mai repede o sa vezi un profesor care-si pierde catedra decat o beizadea exmatriculata sau la scoala de corectie, si asta nu e vina democratiei, e vina poporului care permite (deci si a mea si a ta, nu numai a lui "tacso care vine la scoala")
- "cand vii de la scoala..." te impiedica democratia sa-ti faci temele? te obliga democratia sa te duci in bar si la etnobotanice? uite ca si eu, pe vremea comunistilor, chiuleam de la scoala si ma duceam la cinema si la strand sau prin baruri, sa pierd vremea si sa "ma distrez" cu golanii mei - am supravietuit si am inteles ca orice varsta are ispitele ei
- iau concediu, merg la mare in fiecare an, iar in 2009 am fost chiar de doua ori la mare; si lucrez la patron, nu la stat (familia mea are venituri modeste, dar daca merg la mare sau prin tara nu ma dau de ceasul mortii dupa hoteluri si restaurante scumpe si de fite, ci ma multumesc cu pensiuni, stau si la cort si ma bucur de locurile pe care nu le-am mai vazut, vizitez obiective istorice si turistice si ma simt bine)
- nu erau multe masini pentru ca nu avea tot poporul, adevarat (dar nomenclaturistii aveau, stii asta?); imi platesc locul de parcare si n-am treaba cu nimeni; daca sa intampla sa trebuiasca sa las masina pe un loc pe care il revendica (pe drept sau pe moft) altcineva, nu ma reped la injurat si la scos ghioaga, dupa cum nici in trafic nu ma omor dupa claxonat si aratat degete; imi place sa cred ca daca am fi toti mai pasnici si mai amabili, am convietui mai frumos, chiar si dupa principiul "oamenii buni incap".
- mancarea era putina si proasta si obtinuta cu mult efort, timp pierdut si umilinta; daca aveai un copil mic de crescut, un batran neputincios de intretinut (cu nevoi de lapte si de oua si de unt si de carne), ala erai; acuma ce nu-ti convine? ca doar ai de unde sa iei si mancare sanatoasa, dar poti sa optezi si pentru cea cu conservanti si coloranti -oricum ar fi, nu e nevoie sa stai zile intregi la coada, in ploaie sau ninsoare pentru orice fleac; cancerul n-a aparut in ultimele doua decenii, nu mai vorbi prostii, iar vanzatoarele nu-s intotdeuna plictisite (pe vremea comunistilor sa le fi vazut pe adevaratele nesimtite, cele care aveau de impartit carnea si laptele ce cocoane se mai credeau! dar tu de unde sa stii?); ba, cu cat magazinul este mai mare si mai important, cu atat mai disciplinati si politicosi sunt angajatii (sa mai mentionez ca aceste mari magazine sunt produsul capitalismului? ca angajatorul care impune conduita salariatilor nu este roman - nici comunist, nici post-comunist)
- ca erau preturile stabile si valabile in orice loc din tara asta - era un avantaj, e drept; numai ca erau si putine, in sensul ca diversitatea produselor era foarte limitata, si nici nu se gasea mai nimic
- locuinte si agenti economici s-ar fi construit sub orice fel de oranduire, nu e mertul comunistilor; comunistii au facut niste apartamente mici si lipsite de confort (plus ca erau lucrate foarte neglijent) si niste mastodonti industriali foarte ambitiosi, dar cu o productivitate anemica; acuma se vand la fier vechi pentru ca politicienii pe care i-am tot votat si ii votam si ii platim si ii toleram si-au umplut buzunarele cu privatizarile (si aici smecheria incepe tot cu nomenclaturistii lui ceasca - ei si-au impartit puterea si resursele, imediat dup '90; iliescu, nu altcineva a impins tara pe drumul ruinei de azi; si el a fost un comunist de frunte, si inca in ambele oranduiri sociale)
- daca terminai o scoala se putea intampla (si chiar se intampla frecvent, ca absolvent de scoala profesionala, de liceu sau de facultate) sa primesti o repartitie absurda (la mama dracului, unde voiau Neculai si Leana sa industrializeze o zona salbatica) si obligatorie; puteai sa te straduiesti sa iei negatie si pe urma sa incerci sa te angajezi pe cine stie ce post aiurit, mai aproape de casa, dar usor nu era; partea confortabila era ca, de obicei, indiferent ce post ai fi ocupat, nu trebuia sa-ti si rupi oasele cu munca, salariul venea oricum, chiar daca mai mititiel din cauza "acordului".
- casatoritul, locuinta si locul de munca ar putea sa ti se para ca mergeau mana in mana, dar nu era chiar asa; puteai sa termini scoala si sa obtii un loc de munca si un pat intr-o camera dintr-un camin de nefamilisti, iar daca te insurai aveai sansa sa obtii o camera intreaga la un camin de familisti (bucataria si baia fiind la comun) - la asta te-ai gandit? in toate orasele existau cartierele muncitoresti nou-construite (cu blocuri si stradute de cazarma, inghesuite si lipsite de confort) din care nu lipseau grupurile de camine de nefamilisti si de familisti. Un aspect pe care il neglijeaza nostalgicii este acela ca orasele mari erau inchise - nu puteai sa obtii casa daca nu aveai loc de munca, si nu puteai sa ocupi o slujba daca nu erai localnic - un cerc vicios care atunci se rezolva cu pila, iar astazi este, din fericire, disparut. Acuma poti sa-ti gasesti o slujba (mai ales daca esti priceput si dispus sa pui osul) oriunde, desi criza a cam imputinat ofertele, mai ai si posibilitatea initiativei private (ceea ce atunci se excludea din start, foarte greu se obtinea un "atestat de liber-profesionist"), si daca ai succes, sa te arunci si la o casa. Dar, multumita acelorasi politicieni lacomi si incompetenti (pe care ii toleram noi toti, ca doar a noastra e vina principala) care neglijeaza total viitorul natiunii si nu fac decat sa fure cu nesimtire, cetateanul obisnuit (sa ne gandim la tinerii absoventi de scoala, care nu stralucesc nici prin competenta, nici prin harnicie, nici prin nemaipomenite idei de afaceri) nu prea are sanse sa duca o viata normala (slujba, casa, familie), motiv pentru care atractia muncii in strainatate - in conditii mai omenesti, mai bine platita - este greu de contracarat; dar macar exista aceasta alternativa (care nu-i nici de lepadat, nici rusinoasa), nu te tine nimeni legat de glie - poti sa pleci din tara fara sa-ti risti viata si libertatea, poti sa te intorci cand vrei.
- plata muncitorului fata de a inginerului - trebuie precizat ca muncitorul era, de obicei, un fiu al satului incurajat sa paraseasca agricultura si sa devina proletar (cum sa nu-i convina?); de cele mai multe ori muncitorul mergea la serviciu si-si facea programul si lua o leafa, dar munca se facea pe principiul "merge si-asa" - fara prea multa speteala si fara performanta serioasa; inginerul lua leafa mai mica doar in anumite domenii (cum ar fi mineritul, sau cine mai stie care altele, unde muncitorul avea sporuri si inginerul nu; tu judeci aiurea, inginerul are o munca mult mai complexa si mai de raspundere decat muncitorul, si nu este firesc deloc ca plata sa nu fie in concordanta cu asta; e drept ca pe vremea impuscatului erau si muncitori - adesea nepriceputi si chiulangii - prea multi, dar si ingineri - la fel, adesea incompetenti si bagatori de seama - cu ghiotura)
- pe ciolan erau destui si atunci, numai ca distribuirea se facea cumva diferit: erau relativ putini nomenclaturistii imbuibati, dar tot muncitorul pe care il lauzi tu pleca zilnic acasa cu un borcan de lipici, o sticla de diluant, un pachet de cuie, o cutie de vopsea, o rola de izolir, un bec, o priza, o mana de suruburi sau orice altceva i-ar mai fi trebuit pe langa casa (ca si-asa nu avea de unde sa cumpere materialele, sau daca le gasea, erau exagerat de scumpe)
Sportul "si multe altele" au avut si ele plusurile si minusurile lor, ca si azi (dar nu prea ma interseaza pe mine sa le dezbat; si-asa scriu de me dor degetele, de hatarul tau si in dauna celorlalti, pe care trebuie sa-i neglijez acuma).
Bun, in concluzie, se pare ca pe tine te preocupa numai aspectele primare ale traiului (sa ai ce sa mananci, sa ai un acoperis, sa ai slujba si leafa), dar cu restul ce faci? frica permanenta ca trebuie sa ai grija la ce scoti pe gura, rusinea de a-ti aplauda vechilul, amestecul partidului si al conducatorului iubit in cale mai marunte aspecte ale vietii - primele pagini ale oricaror publicatii (chiar si cele sportive sau tehnice) incepeau cu omagii si declaratii de dragoste si de recunostinta - interdictiile de tot felul, televiziunea care in loc sa fie un instrument de divertisment si relaxare era un instrument de propaganda, restrictionarea accesului la informatie, pumnul in gura - acestea nu conteaza?
Sa incercam sa punctam (desi, acuma cand incerc sa corectez, vad ca s-au cam amestecat):
- libertatea - fie ca este vorba de libertatea de a alege ce anume citesc, ascult, vizitez, tranzitez, mananc, imbrac, folosesc etc, fie ca este vorba despre posibilitatea de a exprima opinii legate de ce se intampla in jurul meu (sau de a ma informa, chiar si in scopul intemeierii opiniilor proprii)
- accesul la informatie/cultura - daca voiam sa cunosc literatura contemporana americana, Partidul era de parere ca e mai bine sa cunosc literatura ruseasca; daca voiam sa cunosc muzica englezeasca de actualitate, Partidul zicea ca nu-i neaparat necesar, ca indemnurile anarhiste si antisocialiste din muzica aceea decadenta ar putea sa ma intoiarca de pe calea cea dreapta; daca voiam sa-l citesc pe Petru Popescu, n-aveam de unde sa-i iau cartile, pentru ca a fost interzis imediat ce a hotarat sa paraseasca Romania; daca voiam sa-l citesc pe Petru Dumitriu, la fel (dar cum sa vreau asa ceva, daca nici macar nu aveam de unde sa aud de ei?); daca voiam sa ascult Phoenix, la fel.
- adevarul si ipocrizia, demnitatea omeneasca, virtutile care erau obligatorii (uniforme, haine fara personalitate si culoare, fusta de lungime "corecta", tunsori regulamentare etc), deci golite de orice fel de valoare - daca sistemul (oranduirea sociala) nu are puterea sa-si asume adevarurile (inclusiv marile greseli) istorice si simte nevoia sa le ascunda, este o problema; daca sistemul te face sa suferi si tot el te obliga sa-ti manifesti recunostinta, este o problema mare; imi permit urmatoarea analogie: femeia tanara si cu toata viata inainte, silita sa se marite cu un mosneag libidinos si dezgustator, si de fiecare data cand face amor cu epava sa trebuiasca afiseze extaz si incantare, ca sa sa simta bine si barbat fosila
- anihilarea brutala a adversarilor politici - vi s-ar parea ok ca pedelistii care astazi sunt la putere sa-i bage la inchisoare pe liberali, pe pesedisti, pe conservatori si pe toti ceilalti? si pe urma sa inceapa prigoana simpatizantilor? asta au facut comunistii supa care suspina unii dintre noi.
- propaganda (agresiva, mincinoasa, atotcuprinzatoare) si indoctrinarea poporului (aici as mentiona si macelarirea bezmetica a culturii - "din ce exista deja toleram doar ce ne foloseste, sau cel mult ce nu ne dauneaza, iar pentru viitor si nu permitem de cat creatia inregimentata") de la ce mai frageda varsta - oare acestea nu sunt agresiuni mai grave decat cele ce se petrec in strada?
Toate acestea (si multe altele, ca am tastat o gramada si nu mai stiu ce am zis si ce n-am zis) ma fac sa cred ca asaltul asupra animalului din noi ("rationalizarea" hranei, a caldurii, a luminii) nu-i decat varful aisbergului, grosul problemei fiind ascuns.
Si, pana la urma, putem sa judecam strict aritmetic: decat umilinta + foame + frica, parca a mai bine numai cu foamea, nu?
(taica vadim nu este un patriot, este doar o nevertebrata jivina latratoare)