(din pacate este destul de adevarat, important este sa identificam jucatorii
)
Lista:
Patronul. De obicei, un tip care a furat ceva de la stat. Copos,
Becali, Voiculescu au corespondenţi la un nivel mai mic peste tot în
România. A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii.
Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi
conducă businessul.
Directorul. A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva
care poate ajuta afacerea. Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la
Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că
nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt
detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să
se comporte cu oamenii. Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el.
Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 EURO
pentru cineva care să îl pună pe picioare. Îşi cumpără o maşină mare
şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe
principiul "lasă bă că avem loc". Îşi ia rolul foarte în serios,
modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo. Închide uşa
biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer
ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri,
tastatusi şi mauşi pentru computerele angajaţilor. Preferă să
plătească 300 EURO rata la maşina angajatului + benzină decât să îi
mărească salariul cu 200 EURO. După doi ani, când a învăţat businessul
bine, concediază angajaţii care au fost martori la chifelele sale şi
angajează juniori uşor impresionabili. Consideră că e de datoria lui
să aibă o amantă, indiferent dacă soţia e urâtă sau frumoasă.
Echipa de vânzări. Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la
orice răspund cu "dacă nu aducem noi comenzi, firma moare". Cel puţin
jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să
îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că
se mulţumesc să îl sape pe la berile cu colegii de suferinţă. De multe
ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea
şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face
vânzări în condiţiile astea. Consideră că e de datoria lor să plece
din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez,
"sunt clienţii mei".
Contabilele. Sunt nişte doamne nefutute de ani de zile. Şi asta
înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îţi
trebuie adeverinţa? Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi. Tu nu ştii
că am treabă? Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au
foarte mult de muncă, pentru că solitaire nu se joacă singur. Odată
trecute de 40, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se distrează
de rup barurile.
Fetele de la Marketing/PR. Au făcut cel puţin o facultate si au vise
mari. Declară în orice împrejurare, chiar şi neîntrebate, că anii '50
au fost cei mai grozavi dpdv al publicităţii şi îşi doresc să lucreze
într-o agenţie de advertising, unde să mute munţii cu ideile lor, de
obicei creţe. Fac front comun cu CENZURA de la vânzări şi se plâng
în grup când ies seara în oraş pe diverse teme. Îşi sincronizează
ciclul şi au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le
bagă în seamă, pentru că e plictisit de sclifoselile lor. Vacanţe în
străinătate şi poză cu manelistul în background pe calculator şi
telefon, obligatoriu!
ITiul. Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai
prost din firmă. De aceea el are parola de administrator, pentru că tu
eşti un netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în
prezenţa lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joacă un joc
online sau se plânge pe forumuri de geeks că este muncit ca un sclav.
Abia aşteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească
scurgerea de informaţii din firmă ca să poată instala radmin şi să se
distreze.
Magazionerul. Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai
treaba cu el. Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi
răbufneşte în nas că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă
are el chef. Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa
şoferilor şi a femeii de serviciu.
Şoferii. Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu. Scopul
lor în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie să
muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut şi
serviciul îi cam încurca. Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări
sau să conducă firmă, pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le
împărtăşeşte asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe
benzina şi pe maşina firmei. Aşteaptă ca fata de la vânzări pe care o
plimbă atâta prin oras să îl invite la ea într-o seară, pentru că,
nu-i aşa, o serveşte mereu şi îşi rupe din timpul lui important pentru
ea.
Femeia de serviciu. Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele.
Nu înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau
de ce trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie. Le urăşte pe
curvele de la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele
pentru că are o fata care are nevoie de serviciu.
Secretara. Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul office@firma
la siteurile de bancuri şi de porcărele. Nu ştie niciodată nimic. Nu
are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă
legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la
marketing, pe care le consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face
ea, şi când ajunge se poartă mizerabil cu secretara.
Muncitorii. Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul
lor. Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de
teamă să nu fie concediaţi, pentru că au rate şi copii. Urăsc şoferii
pentru că stau toata ziua în maşină în timp ce ei muncesc, pe curvele
de la vânzări, pentru că stau toată ziua pe scaun şi au salariu mai
mare, pe director că nu angajează mai mulţi oameni, ca să poată dormi
şi ei la serviciu câteva ore. Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi
le e lene să gâdească un pic.
Amantele. Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale lui sunt. Amanta
magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e secretară,
amanta şefului e la marketing, amanta lui zoso e la piar...Şe ştiu care
sunt în firmă şi sunt urâte de toată lumea, deşi toţi se poartă frumos
cu ele. Visul lor e să se integreze cât mai bine în colectiv, să aibă
impresia că şi ele contribuie cu ceva, în speranţa ca vor fi invitate
la ieşiri în club de colegele de departament. În momentele post-coitum
varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine ar trebui dat afară. E
singura care zâmbeşte sau are o mimă inocentă atunci când directorul
ţipă la toată lumea.
Postludiu
Lucram la Hell Advertising. Vine un gog, director mare, la o companie
cu logo pe verde firmă de telecom, acum are nume nou. Comandase câteva
sute de tricouri pentru o promoţie, tricouri cu inscripţia firmei.
Băi, tricourile alea de damă sunt făcute cu curul, am spus să fie
inscripţia pe piet, sus. La unele e pe sfârc, la altele e bine. De ce
nu le-aţi făcut pe toate la fel? Tipa de la vânzări îşi înghite
cuvintele. Tov. Gogu, aşa se fac standard, nu sunt după capul meu. Cum
adică? Adica aşa se fac! Nu înţeleg. Bine. O pun pe tipă să ia tricoul
pe ea. Vedeti, pentru că nu are sâni, logoul vine mai jos. O chem pe
secretară, o tipa cu nişte sâni imenşi. Ia tricoul ăsta pe tine!
Vedeţi, logoul vine nasol, pentru că...dotările diferă de la femeie la
femeie. Mda.
A doua. Ofertăm nişte ceasuri de firmă, cu ocazia sărbătorilor. Ne
vine comanda înapoi, printre care şi 3 ceasuri Longines de vreo
2-3.000 EURO. Personalizate. Fata de la vânzări trimite mail înapoi, că nu
se pot personaliza. Dar vai, de ce? Pentru că nu se poate, nu avem
cum. Îl sună pe director. Bă, tu cine CENZURA mea ai impresia că îţi
desface ceasuri de doua mii de euro să îţi scrie pe ele firma ta? Cine
garantează pentru lucrarea aia? Eşti prost? Da, dar ştiţi, noi le vrem
neapărat personalizate. Pe curea nu se poate? Ia logoul firmei tale şi
pune-l pe cureaua ceasului tău şi vezi cum arată. Plimbă-te aşa vreo
două zile pe la întâlniri şi vezi ce zice lumea! Nu, nu a comandat
nici un ceas.
Focus. Ford Focus. Sea Grey.
2006 Ford Focus Wagon TDCi, 1.6/109 CP
de GeorgeFord » 04 Feb 2009, 18:20 
Foarte tare,dar ma indoiesc ca este caz real 
