Re: Este Isus Cristos mantuitorul tau personal?
1) - nu va obliga nimeni sa cititi, darmite sa mai si raspundeti
2) - daca, totusi, ati ales sa raspundeti, regulamentul (macar regulamentul, da?) va obliga sa o faceti intr-o maniera daca nu prietenoasa, atunci cel putin respectuoasa, ca sa nu se simta nimeni agresat; orice om are dreptul sa creada in ce vrea el, si mai are dreptul sa si vorbeasca despre crezurile sale; are dreptul sa se asocieze cu orice fel de grupare religioasa sau de alta natura - daca nu insulta pe nimeni, voi de ce sa-l insultati pe el?
3) - nimeni si nimic nu va da dreptul sa cereti cuiva sa taca - de ce sa cereti inchiderea/stergerea topicului?
4) - forumul nu este nici crestin si nici laic, ci e ca poporul: amestecat. Poate ca nu era nevoie de aceasta discutie, poate ca nu foloseste nimanui (putem sa ucidem porcul si sa-l mancam, putem sa bem si vinul si palinca de prune in absenta unei asemenea discutii pe forum, nu?). Dar cum nu foloseste, tot asa nici nu strica.
Pana la urma, traim intr-o tara crestina; pana la urma, Craciunul este o sarbatoare nu doar religioasa, ci si legala - de ce sa nu vorbim despre semnificatiile unei sarbatori care este si traditionala, si legala?
Raspunsul meu la intrebarea din titlu: din cate stiu eu pana acuma, nu. Nu e mantuitorul meu personal, nu e nici mantuitor public, nu e niciun fel de mantuitor adevarat; de doua mii de ani de cand s-a apucat el de mantuit, lumea e la fel: cu oameni buni si oameni rai, cu oameni ingusti si cu oameni destupati, cu oameni toleranti si prietenosi si cu oameni inciudati si neingaduitori; dreptatea si nedreptatea se intind de la cel mai mic nivel, al copilasilor de gradinita pana la nivelul la care un popor puternic si bogat invrajbeste, jefuieste si umileste (in numele unor nobile principii) popoarele slabe si sarace; orgoliile si lacomia sunt mai puternice (prin impact, prin efecte) decat omenia, saracii si defavorizatii sunt cu mult mai multi decat cei care detin averea si puterea; in egala masura poti trai bine sau rau si ca bun crestin, si ca ateu, si ca agnostic - unde este diferenta? N-a fost asa si inainte de Cristos?
Crestinismul este o religie ca oricare alta; daca europenii n-ar fi crezut in Cristos, ar fi crezut in Thor sau in Zamolxe sau in Budha ori Allah (sau in alta personaj, care n-a mai apucat sa se afirme) - fara nicio diferenta semnificativa, pentru ca toate religiile propaga drept principii calauzitoare armonia traiului oamenilor, pacea si dreptatea si bunavointa si cuviinta si sinceritatea, insa de aplicat nu trebuie sa aplice cu strictete aceste principii decat cei "de jos"; asa cum musulmanii sunt astazi asociati cu terorismul cel sangeros, la fel si crestinii au putut fi asociati cu la fel de sangeroasele cruciade si cu inumana inchizitie, desi Isus a nominalizat, ca principala virtute, nu frica de divinitate, nu credinta absoluta, nu rigoarea ci dragostea; nu mai departe de organizatiile ETA si IRA - destul de contemporane cu terorismul islamistilor, nu? dar destul de crestine (macar prin originea membrilor)
Unde este beneficiul concret adus de crestinism, unde se imbunatateste existenta oamenilor? ca doar si in familiile de crestini ("in curs de mantuire") mor copii nevinovati, in accidente stupide sau de boli necrutatoare, mor parinti de copii nevinovati si ii lasa pe drumuri sau un grija institutiilor, si la fel se intampla si in familiile de necrestini; se indura vreun dumnezeu (fie el crestin, iudaic, islamic sau de alta culoare) sa redea parintelui crestin pe copilasul mort sau sa-l intregeasca pe cel schilodit? nu, niciodata - atunci cum sa cred basmul cu lumea cea de dupa moarte, acolo unde viata este vesnica? de ce nu e aici raiul, de ce nu putem sa traim sute si mii de ani, sanatosi si bucurosi, alaturi de parinti si de bunici si de copii si de nepoti? de ce sa dam vrabia din mana pe cioara din par?
Nu, Craciunul este o simpla sarbatoare (asta e, suntem oameni, ne plac sarbatorile), care poate sa fie frumoasa si fara s-o umplem de speranta mantuirii, ca vezi ca ni se naste anual izbavitorul; rostul sarbatorilor de iarna (asa cum era pe vremea cand nu aveam internet si televiziune si lumina electrica) era sa rupa monotonia iernii, ca iarna era lunga si plicticoasa - l-am mostenit si l-am imbunatatit cum ne-am priceput si am lungit-o povestea (anul asta a inceput din noiembrie!) si am diluat-o de nu mai suntem in stare s-o gustam; colindele (de toate culorile si pe toate glasurile, ca nu-i gurist in lumea asta care sa nu scoata si el un album cu colinde) ne agaseaza la fel ca si manelele, brazii si luminitele isi pierd farmecul (fireste) in cateva zile dupa care ne plictisesc, toate ne plictisesc;
Dar, daca vrem neaparat, putem sa ne facem timp sa ne gandim, intr-o seara anume (sau intr-una oarecare), ca o femeie sarmana (Maria sau alta, sau poate ca mai multe femei sarmane sau ghinioniste), din diverse motive (poate ca si din cauza drumurilor inzapazite) a trebuit sa-si aduca pe lume copilasul in conditii vitrege, fara o casa incalzita, fara asistenta medicala, in absenta celor care ar fi fost normal sa-i fie alaturi si s-o ajute. Poate ca acea femeie s-a temut pentru viata copilasului si pentru viata ei, poate acea femeie n-a avut cui sa ceara ajutor si de aceea a trecut prin momente de groaza si disperare. Poate ca nici macar n-a avut norocul sa aduca pe luma un mantuitor, asa incat sa beneficieze de sprijin divin, si s-a prapadit in suferinta si anonimat.
Sau mai putem sa ne gandim la bucuria si speranta pe care le aduce cu el orice copil, atunci cand se naste. Atunci cand ne face cinstea sa se nasca in familia noastra.
Sau mai putem sa ne gandim ca si noi, la vremea nostra, am generat chinuri si dureri si spaime vreunei femei, poate am adus si noi speranta si bucurie in vreo inima de om, si poate ca nici macar nu ne-am ridicat la inaltimea acelor sperante si chinuri si spaime.
Sau putem sa nu ne mai gandim la nimic: ne vedem de mancat si de baut si de mers la neamuri si am terminat cu stresul.
-
temir - Member
- Mesaje: 349
- Membru din: 23 Feb 2009, 21:21
- Maşina:
- VIN: