Pentru a spulbera definitv mitul urban referitor la agresivitatea naturala a cainilor vagabonzi, va recomand calduros parcurgerea volumului "The Culture Clash" de Jean Donaldson (1996, James & Kenneth Publishers, USA-Canada-UK) - are doar 222pag cu tot cu desene si poze si deschide o perspectiva stiintifica asupra comportamentului cainilor. Actionand in conformitate cu cele scrise acolo am reusit fara probleme nu numai sa-mi educ toti cainii prin metode non-punitive, dar sa si rezolv orice aparent conflict cu animalele de pe strada. Locuiesc intr-un cartier aflat la granita blocuri-case, unde traiesc haite impresionante dpdv numeric de caini vagabonzi. Cu toate acestea, nu am fost muscat niciodata, chiar daca am fost subiectul catorva pseudo-atacuri. Nu mai tragicizati atat situatiile de muscaturi de pe strada, ele se datoreaza lipsei de educatie a OAMENILOR, iar nu a cainilor vagabonzi (care, sarmanii, nu au CUM sa beneficieze de educatie, spre deosebire de oameni). Iar daca proverbul zice "unde nu-i cap, vai de picioare", aici ar putea fi modificat dupa caz in "vai de turul pantalonilor" sau alte tinte efective...
Oricum, discutia a degenerat. Ideea de la care plecasem in precedentul meu mesaj era ca indiferent de eforturile necesare (inclusiv financiare), acestea TREBUIE facute pt rezolvarea situatiilor anormale legate de animale (in egala masura cu stapan sau fara), pt simplul motiv ca aceasta constituie o DATORIE morala pe care oamenii o au fata de vietatile considerate (adesea pe nedrept) inferioare. Personal prefer de departe ca banii pe care oricum ii platesc statului sa ia calea Politiei Animalelor, spitalelor veterinare, cabinetelor ambulante si caminelor pt animale abandonate, decat sa fie folositi pt desfundarea piscinelor "sarmanilor" care au fost loviti de viitura sau pt ajutoare sociale acordate betivanilor care au stiut sa distruga sistemul de irigatii si sa-si petreaca toata ziua in carciuma pt ca mai apoi sa se planga de productia mica la hectar, sau ca sa finanteze case de milioane luate pe nimic de indivizi de talia lui baSECU, sau masini ultra-luxoase si afaceri veroase cu care se pot "lauda" absolut toti politicienii romani, indiferent de asa-zisa culoare ideologica.... Cu alte cuvinte, asa cum se gasesc bani pt satisfacerea pretentiilor nefondate si adesea obraznice ale animalelor cu chip uman, TREBUIE sa se gaseasca si pt adevaratele animale care sufera fara vreo vina. Nu este o decizie optionala, este una obligatorie!
In legatura cu mersul cainilor in parc: DA, domnilor, cainii cu stapan si educati, vaccinati, etc, AU ce cauta in parcuri, asa se intampla pretutindeni in lumea civilizata. Si DA, inevitabil cainii respectivi isi vor face nevoile in parcurile cu pricina. Si NU, stapanii nu poarta cu ei pungi si caldaruse si farase si mai stiu eu ce - parcurile sunt dotate cu recipiente speciale pt depozitarea fecalelor animalelor, recipiente langa care se gasesc si pungile necesare pt efectuarea transferului in conditii igienice. Pungi care - culmea! - nu dispar brusc in prima noapte!
In acelasi sens, NU, copiii mici care nu au putut fi inca educati nu au ce cauta nesupravegheati in preajma animalelor (cu sau fara stapan), asa cum, de exemplu, nu au ce cauta nesupravegheati nici in preajma autovehiculelor in potentiala miscare (cu sofer sau fara!

) - de ce in primul caz accidentele sunt strigatoare la cer iar vina apartine automat animalului, in timp ce in al doilea situatia este discutabila iar vinovatul trebuie stabilit eventual de instanta??? Vina apartine indiscutabil in primul rand parintelui/tutorelui care are copilul respectiv in grija.
Abandonul cainilor in momentul parasirii (fara voie, e drept) caselor demolate este un aspect de lipsa elementara de civilizatie a celor in cauza. Pt ca tot vorbiram de copii, oare la fel de preocupati cu alte probleme au fost respectivii si atunci cand au rezolvat problema locativa a propriilor lor copii??? Posibil sa fi fost si asa - asta ar explica numarul impresionant de abandonuri de nou-nascuti prin maternitati!
Problemele nu sunt ale animalelor de companie, ci, dupa cum clar se vede, ale oamenilor. Si constau in lipsa de educatie si civilizatie. Domenii in care Romania ocupa un loc de frunte. Infiintarea Politiei Animalelor ar fi in context un prim mic pas pe calea normalitatii. A normalitatii, nicidecum a generozitatii!