$1 scrie:$2n studiu a aratat ca cele mai multe violente / unitatea de timp sunt prezente in Tom si Jerry. Sa nu-mi spuneti acum ca cei mici fac diferenta intre o matura in cap si taiatul mainii in alt desen. Tot violenta e pt subconstientul lor.
Studiile pot fi platite sa reflecte ceva anume in mod special. Daca e sa o luam dupa studiul ala nu ar mai trebui puse pe ecran nici:
- Road Runner (cu strutul si coiotul), pe motiv ca bietul coiot sufera enorm cand ii explodeaza propriile "inventii" de a prinde strutul, il loveste trenul sau masina, cade de pe nu stiu ce munte... Si hai sa fim seriosi: cati copii picteaza pe pereti tunele si apoi se dau cu capul de desen ca sa intre in "tunel"?
- Tom si Jerry - bietul Tom il urmareste pe Jerry si prin tevile de scurgere... cand erati copii, s-a chinuit vreunul din voi sa intre intr-o teava de 1/2" si apoi sa iasa prin robinet? Ca sa nu mai vorbesc de muntele de explozibil cu care incearca sa-l scoata pe Jerry din vizuina din perete...
- Woody the Woodpecker - cand erati copii, si-a pus vreunul din voi cioc si a inceput sa-i bata pe parinti la cap cu el?
- etc.
Copiii (5-6 ani) nu stiu ce e aia violenta. La ei se cheama joaca. Mai tarziu (10-12 ani si peste), depinde de gradul de maturizare al fiecaruia, ca sa faca deosebirea intre o joaca nevinovata si una care lasa urmari (de ex, joaca cu petardele).
A-i taia unui prieten, in joaca, mana cu un cutit ii este mult mai la indemana unui copil de 5-6 ani (are cutite in bucatarie pe alese, si stie exact unde sunt), pe motiv ca "asa a vazut la televizor". La fel este si cu joaca cu focul: este capabil sa gaseasca brichete si chibrite. Eu unul, cand eram mic, simulam batalii navale cu barcute de hartie in cada din baie... si efectiv dadeam foc "navelor" atacate, iar acestea se scufundau...
Alta joaca (zic eu) violenta era sa imi tamponez toate masinutele... si daca mi se parea mie ca nu s-au indoit suficient, le indoiam eu cu ciocanul... Rezolvarea parintilor mei: mi-au explicat ca focul arde si strica (si am inteles asta), iar cu masinutele... nu mi-au mai cumparat masinute, ci jocuri de asamblare (pe ideea ca daca ma chinui eu sa le fac, tin la ele si nu le mai stric). Aveam un joc cu care aveam diverse parghii gaurite si puteam face din ele, prin asamblari cu surub-piulita diverse chestii (Mecano, parca se chema)... Un joc care avea niste placi electrice cu pini si niste componente electrice (rezistente condensatoare etc) si faceam diverse sirene, interfon... Asta il mai am si acum. Se cheama MED. Mi-au mai luat si trenulet electric... umpleam sufrageria de sine, vagoane, macaze... Si deraiam trenurile alea de le luau dracii... dar nu ma puneam cu ciocanul pe ele pt ca nu se indoiau, ci se spargeau... In final au avut dreptate: nu le-am mai stricat cu ciocanul.
Copilul unui vecin a dat foc patului... tot in joaca. Taica-su avea alte metode de educatie: i-a tinut mana deasupra flacarii de la aragaz si i-a zis ca asta va simti pe tot corpul in cazul in care arde casa si nu poate iesi. De-atunci, copilul a ramas traumatizat, pentru ca nici aragazul nu mai avea curajul sa il aprinda, de frica sa nu ia foc casa... Nu zic nici ca sunt de acord cu aceste metode.
Totusi copiii trebuiesc supravegheati si urmariti, mai ales in perioada de formare. Daca se observa "apucaturi" aiurea (ii place sa se joace cu focul, se razbuna pe jucariile care nu fac ce vrea el etc.), acestea trebuiesc corectate prin a-l indeparta de acele "tentatii" prin a-i oferi preocupari, in functie de abilitatile lui: sport, activitati intelectuale pentru varsta lui etc., se pot angaja persoane care sa ii supravegheze (bunici, vecini, bone), sau pot fi tinuti in internate pana va terminati programul de la servici (in cazul in care scoala sau gradinita are asa ceva).