Impresii de calatorie prin Europa!
de scor.pio » 19 Iun 2008, 14:16
De 3 zile m-am intors dintr-o excursie de 8 zile prin Europa, si fiind cea mai lunga experienta de acest gen, ca sofer - aproximativ 5.000 km - (cea de anul trecut de la Albena neintrand in calcul, fiind de doar 100 km dus si 100 km intors prin Bulgaria), m-am gandit sa va impartasesc impresiile traite cu aceasta ocazie. De fapt toata excursia a avut drept scop aducerea acasa a fiicei mele, care a efectuat un semestru de scoala la o facultate din Lituania, calatoria incluzand si o escala de 3 zile in zona “Nickelsdorf”, o localitate din Austria, langa granita cu Ungaria, unde are loc anual un festival international de rock (la care fiica-mea a tinut neaparat sa ia parte).
1 – Traseul si drumurile – Traseul a inclus aproape toate tipurile de drumuri, de la autostrazi si serpentine, la drumuri nationale si europene si la traversarea de localitati si orase.
Am plecat din Bucuresti luni, saptamana trecuta, la ora 7, am iesit din tara pe la Bors si am continuat cu Ungaria, Slovacia (dormit luni noapte 5 ore la o pensiune – 35E/camera de 2 persoane), Polonia, Lituania (escala de 2 zile in Vilnius) si intoarcerea prin Polonia, Slovacia, Austria (pauza de 3 zile in “Podersdorf am See”, o localitate/statiune pe malul celui mai mare lac din Austria, unde am asteptat terminarea festivalului de rock), plecarea luni la 8 dimineata, Ungaria si Romania, cu intrarea pe la Nadlac, o scurta deviere pe la Tg Mures unde a trebuit sa-mi las sotia (probleme de serviciu) si sosirea in Bucuresti marti dimineata, la ora 4. In total, cum am mai spus, aproximativ 5.000 km (in cele 3 zile de stat in Austria am facut si un drum la Viena).
In Ungaria si Slovacia 50-60% din traseu a fost parcurs pe autostrazi, in timp ce in Polonia si Lituania am mers doar pe drumuri nationale. Pare ciudat pentru Polonia, dar se pare ca, cel putin pe directia nord-sud, nu au autostrazi, pentru ca GPS-ul a fost setat sa aleaga traseele cele mai rapide si daca ar fi existat autostrazi m-ar fi directionat pe ele.
Acum, despre infrastructura. Cele mai bune sosele, exceptand autostrazile, le-am intalnit in Polonia si Ungaria, cele din Slovacia si Lituania nefiind cu mult mai bune decat ale noastre. Bineinteles, Austria nu intra in discutie, cu toate ca in Viena am vazut destule strazi peticite, dar peticite in asa fel incat nu se simte in mers.
O chestie interesanta! Prin Slovacia si Polonia am mers destul de mult pe serpentine. Daca in Slovacia acestea erau normale, ca pe la noi, ocolind dealurile, in Polonia am gasit serpentine verticale, cum le spuneam eu. Adica polonezii si-au traversat dealurile cu sosele care urca pana in varful lor, dupa care coboara brusc, pe partea cealalta. De multe ori aveam impresia ca suntem intr-un montagne rouss.
A, si inca ceva ce probabil multi dintre voi stiau deja. Singurul control al documentelor l-am avut la intrarea in Ungaria, si ala mai mult formal, o simpla privire, de 2 secunde, a vamesului maghiar asupra cartilor noastre de identitate. N-am oprit mai mult de 10-15 secunde la granita dintre Romania si Ungaria. In rest, intre celelalte tari strabatute, toate fiind state apartinand spatiului Schengen, nu mai exista puncte de trecere a frontierei. Nu mai sunt decat gheretele, ca o trista amintire a unei perioade apuse, unde candva stateau politistii de frontiera din statele respective. Acum treci dintr-o tara in alta cum trecem noi dintr-un judet in altul.
2 – Conduita participantilor la trafic – Aceasta calatorie m-a convins inca odata, daca mai era nevoie, ca din punct de vedere al civilizatiei rutiere (fiind un fel de jurnal de calatorie ma voi referi doar la acest gen de civilizatie) suntem cu mult in urma majoritatii tarilor membre UE. Multi l-au injurat pe Brucan, cand a zis in ’90 ca ne trebuie 20 de ani ca sa ne civilizam. Acum ne dam seama ca de fapt tipul a fost prea optimist cand a lansat aceasta previziune!
Am ramas impresionat de modul de comportare al participantilor la trafic din Polonia, tara pe care, cum am mai spus, am traversat-o doar pe drumuri nationale, marea majoritate cu o singura banda pe sens, plus un fel de banda de urgenta de aproximativ un metru. Era de ajuns sa dai semnal ca vrei sa depasesti masina din fata ta, pentru ca respectivul sa se traga cat mai mult posibil pe partea dreapta, ca sa-ti usureze manevra. Mai mult, cei care veneau din sens opus se retrageau la randul lor spre partea lor dreapta, usurandu-ti astfel foarte mult depasirea. E adevarat ca la un moment dat am gasit si un TIR pe care am incercat sa-l depasesc si care nu vroia sub nici un chip sa se traga spre dreapta, cu toate ca avea loc, si sa ma lase sa execut manevra. In timp ce incercam sa-l depasesc, fiica-mea din spate imi zice “tu vezi ce numar are asta?” Abia atunci am observat ca TIR-ul avea numarul SM – … Da, era un conational de-al nostru din Satu Mare. Si atunci va intreb! De unde atata rautate in noi? De unde aceasta satisfactie diabolica de ai sicana cat mai mult pe cei aflati in trafic alaturi de noi? Si sa nu-mi spuneti ca anii de comunism ne-au abrutizat, pentru ca tot comunisti au fost si ungurii, si polonezii, si slovacii si lituanienii. Mai degraba cred ca e ceva legat de gena noastra balcanica!
Acum despre circulatia pe autostrazi. Si in Ungaria si in Slovacia si in Austria am observat acelasi lucru. In permanenta, banda 2 este libera. Eu, nedorind sa am probleme cu politia locala, am circulat de fiecare data numai cu viteza legala, 130 km/h, pe banda 1 (mare lucru pilotul automat!). M-a depaseau o multime de masini, BMW, Audi, Ford si altele, care imediat ce treceau de mine se incadrau pe banda 1, astfel incat banda 2 era mereu libera. De cate ori nu vi s-a intamplat la noi pe A1 sau A2 sa gasiti cate-un individ uitat pe banda 2, desi banda 1 era libera, si sa trebuiasca sa-i dati o gramada de flash-uri pana sa se hotarasca sa treaca pe banda 1, asta in cel mai fericit caz? Tot chestie de civilizatie!
3 – Masina – In mare, sunt multumit de modul in care s-a comportat masina din semnatura. In cei 5.000 de km, pe drumurile despre care v-am povestit, am scos un consum mediu de 5,9%, medie stricata de drumurile din tara, deoarece la revenire, la Nadlac, CB imi arata un consum mediu de 5,6%. Si vreau sa va spun ca am alimentat-o cu tot felul de motorine, de la MOL, OMV si LUKOIL, pana la statii de benzina no-name din Austria. Mai mult de jumatate din traseu a fost facut cu 5 persoane la bord si portbagajul full (la un momentdat am incercat sa indesam in el o sticla de apa de 2 litri, lucru reusit cu greu…). De asemenea, AC-ul a functionat de-a lungul a aproximativ 75-80% din traseu. Singurul lucru care ma deranjeaza este ca dupa aceasta calatorie mi-au aparut si mie greierasii de care auzisem ca se plang alti colegi de forum. In plus mi-a aparut un zgomot/troncanit in scaunul soferului, la trecerea peste denivelari (s-a mai confruntat cineva cu astfel de zgomote?).
In final vreau sa laud cea mai mare inventie a omului, GPS-ul
. Ne-a luat din fata blocului din Bucuresti, ne-a traversat 4 tari si ne-a lasat in fata caminului din Vilnius in care locuia fiica-mea. Nu stiu ce ne-am fi facut fara Ioana (vocea feminina a GPS-ului) si fara capacitatea ei de reconfigurare a traseului, mai ales in Slovacia, unde am intalnit o gramada de strazi inchise, aflate in reparatii.
1 – Traseul si drumurile – Traseul a inclus aproape toate tipurile de drumuri, de la autostrazi si serpentine, la drumuri nationale si europene si la traversarea de localitati si orase.
Am plecat din Bucuresti luni, saptamana trecuta, la ora 7, am iesit din tara pe la Bors si am continuat cu Ungaria, Slovacia (dormit luni noapte 5 ore la o pensiune – 35E/camera de 2 persoane), Polonia, Lituania (escala de 2 zile in Vilnius) si intoarcerea prin Polonia, Slovacia, Austria (pauza de 3 zile in “Podersdorf am See”, o localitate/statiune pe malul celui mai mare lac din Austria, unde am asteptat terminarea festivalului de rock), plecarea luni la 8 dimineata, Ungaria si Romania, cu intrarea pe la Nadlac, o scurta deviere pe la Tg Mures unde a trebuit sa-mi las sotia (probleme de serviciu) si sosirea in Bucuresti marti dimineata, la ora 4. In total, cum am mai spus, aproximativ 5.000 km (in cele 3 zile de stat in Austria am facut si un drum la Viena).
In Ungaria si Slovacia 50-60% din traseu a fost parcurs pe autostrazi, in timp ce in Polonia si Lituania am mers doar pe drumuri nationale. Pare ciudat pentru Polonia, dar se pare ca, cel putin pe directia nord-sud, nu au autostrazi, pentru ca GPS-ul a fost setat sa aleaga traseele cele mai rapide si daca ar fi existat autostrazi m-ar fi directionat pe ele.
Acum, despre infrastructura. Cele mai bune sosele, exceptand autostrazile, le-am intalnit in Polonia si Ungaria, cele din Slovacia si Lituania nefiind cu mult mai bune decat ale noastre. Bineinteles, Austria nu intra in discutie, cu toate ca in Viena am vazut destule strazi peticite, dar peticite in asa fel incat nu se simte in mers.
O chestie interesanta! Prin Slovacia si Polonia am mers destul de mult pe serpentine. Daca in Slovacia acestea erau normale, ca pe la noi, ocolind dealurile, in Polonia am gasit serpentine verticale, cum le spuneam eu. Adica polonezii si-au traversat dealurile cu sosele care urca pana in varful lor, dupa care coboara brusc, pe partea cealalta. De multe ori aveam impresia ca suntem intr-un montagne rouss.
A, si inca ceva ce probabil multi dintre voi stiau deja. Singurul control al documentelor l-am avut la intrarea in Ungaria, si ala mai mult formal, o simpla privire, de 2 secunde, a vamesului maghiar asupra cartilor noastre de identitate. N-am oprit mai mult de 10-15 secunde la granita dintre Romania si Ungaria. In rest, intre celelalte tari strabatute, toate fiind state apartinand spatiului Schengen, nu mai exista puncte de trecere a frontierei. Nu mai sunt decat gheretele, ca o trista amintire a unei perioade apuse, unde candva stateau politistii de frontiera din statele respective. Acum treci dintr-o tara in alta cum trecem noi dintr-un judet in altul.
2 – Conduita participantilor la trafic – Aceasta calatorie m-a convins inca odata, daca mai era nevoie, ca din punct de vedere al civilizatiei rutiere (fiind un fel de jurnal de calatorie ma voi referi doar la acest gen de civilizatie) suntem cu mult in urma majoritatii tarilor membre UE. Multi l-au injurat pe Brucan, cand a zis in ’90 ca ne trebuie 20 de ani ca sa ne civilizam. Acum ne dam seama ca de fapt tipul a fost prea optimist cand a lansat aceasta previziune!
Am ramas impresionat de modul de comportare al participantilor la trafic din Polonia, tara pe care, cum am mai spus, am traversat-o doar pe drumuri nationale, marea majoritate cu o singura banda pe sens, plus un fel de banda de urgenta de aproximativ un metru. Era de ajuns sa dai semnal ca vrei sa depasesti masina din fata ta, pentru ca respectivul sa se traga cat mai mult posibil pe partea dreapta, ca sa-ti usureze manevra. Mai mult, cei care veneau din sens opus se retrageau la randul lor spre partea lor dreapta, usurandu-ti astfel foarte mult depasirea. E adevarat ca la un moment dat am gasit si un TIR pe care am incercat sa-l depasesc si care nu vroia sub nici un chip sa se traga spre dreapta, cu toate ca avea loc, si sa ma lase sa execut manevra. In timp ce incercam sa-l depasesc, fiica-mea din spate imi zice “tu vezi ce numar are asta?” Abia atunci am observat ca TIR-ul avea numarul SM – … Da, era un conational de-al nostru din Satu Mare. Si atunci va intreb! De unde atata rautate in noi? De unde aceasta satisfactie diabolica de ai sicana cat mai mult pe cei aflati in trafic alaturi de noi? Si sa nu-mi spuneti ca anii de comunism ne-au abrutizat, pentru ca tot comunisti au fost si ungurii, si polonezii, si slovacii si lituanienii. Mai degraba cred ca e ceva legat de gena noastra balcanica!
Acum despre circulatia pe autostrazi. Si in Ungaria si in Slovacia si in Austria am observat acelasi lucru. In permanenta, banda 2 este libera. Eu, nedorind sa am probleme cu politia locala, am circulat de fiecare data numai cu viteza legala, 130 km/h, pe banda 1 (mare lucru pilotul automat!). M-a depaseau o multime de masini, BMW, Audi, Ford si altele, care imediat ce treceau de mine se incadrau pe banda 1, astfel incat banda 2 era mereu libera. De cate ori nu vi s-a intamplat la noi pe A1 sau A2 sa gasiti cate-un individ uitat pe banda 2, desi banda 1 era libera, si sa trebuiasca sa-i dati o gramada de flash-uri pana sa se hotarasca sa treaca pe banda 1, asta in cel mai fericit caz? Tot chestie de civilizatie!
3 – Masina – In mare, sunt multumit de modul in care s-a comportat masina din semnatura. In cei 5.000 de km, pe drumurile despre care v-am povestit, am scos un consum mediu de 5,9%, medie stricata de drumurile din tara, deoarece la revenire, la Nadlac, CB imi arata un consum mediu de 5,6%. Si vreau sa va spun ca am alimentat-o cu tot felul de motorine, de la MOL, OMV si LUKOIL, pana la statii de benzina no-name din Austria. Mai mult de jumatate din traseu a fost facut cu 5 persoane la bord si portbagajul full (la un momentdat am incercat sa indesam in el o sticla de apa de 2 litri, lucru reusit cu greu…). De asemenea, AC-ul a functionat de-a lungul a aproximativ 75-80% din traseu. Singurul lucru care ma deranjeaza este ca dupa aceasta calatorie mi-au aparut si mie greierasii de care auzisem ca se plang alti colegi de forum. In plus mi-a aparut un zgomot/troncanit in scaunul soferului, la trecerea peste denivelari (s-a mai confruntat cineva cu astfel de zgomote?).
In final vreau sa laud cea mai mare inventie a omului, GPS-ul
. Ne-a luat din fata blocului din Bucuresti, ne-a traversat 4 tari si ne-a lasat in fata caminului din Vilnius in care locuia fiica-mea. Nu stiu ce ne-am fi facut fara Ioana (vocea feminina a GPS-ului) si fara capacitatea ei de reconfigurare a traseului, mai ales in Slovacia, unde am intalnit o gramada de strazi inchise, aflate in reparatii.-
scor.pio - Ford Freak
- Mesaje: 150
- Membru din: 10 Sep 2007, 16:07
- Localitate: Bucuresti, Vitan
- Maşina: Ford Focus 2007, Sedan, 1,8 TDCI, Trend Collection, Sea Grey
Austria, Germania, Olanda, Elvetia, Franta, Italia, etc. Acolo vei vedea adevarata civilizatie! 
(dar mi se pare ca in aceasta tara nu se cere vigneta si oricum, n-am mers decat vreo 120 km pe autostrada la ei). In Ungaria mi-am cam luat teapa. Am cumparat vigneta din prima parcare de dupa granita si tipu' de-acolo mi-a zis ca n-are decat pentru 7 zile sau o luna. Pentru 7 zile era 8 sau 9 euro, nu mai stiu, iar pentru o luna 20 euro 
. Cum eu urma sa trec din nou prin Ungaria peste 8 zile, mi-am luat de o luna. Mi-a dat chitanta, asa ca nu stiu daca m-a tras in piept, da oricum mi se pare cam mult. Nu stiu daca intr-o benzinarie scapam mai ieftin. Bine, asi fi putut sa fac economie de 2-4 euro, sa-mi iau de o saptamana, iar la intoarcere sa mai iau una tot de o saptamana, dar ar fi insemnat inca o oprire la intrarea in Ungaria si am preferat sa evit treaba asta... In Slovacia, dupa acelasi rationament, mi-am luat tot de o luna, numai ca acolo vigneta de o luna este doar 10 euro, la jumatate de pret fata de magarii de unguri. In orice caz, in toata calatoria n-am fost oprit niciodata de politistii din tarile prin care am trecut, asa ca puteam foarte bine sa nu iau vignete, sa merg la risc, da am inteles ca amenzile sunt destul de mari daca te prind fara.
