de Tibotib » 05 Aug 2009, 12:48
Să renunţi la o finanţare pentru achiziţionarea unui autovehicul ale cărei rate au devenit împovărătoare te poate costa mai mult decât păstrarea maşinii.
Renunţarea la autoturism nu va avea un impact negativ semnificativ asupra modului de viaţă al cumpărătorului. în situaţia în care bunul este esenţial pentru achizitor, acesta se poate refinanţa. El poate obţine un împumut de nevoi personale, în cazul persoanelor fizice, sau pentru capital de lucru, în cazul persoanelor juridice, pentru achitarea ratelor de leasing, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, până la o eventuală redresare.
Aceeaşi refinanţare poate duce şi la o scădere a valorii ratelor plătite. Problema care apare este că, în acest caz, acestea se vor întinde pe o perioadă mai lungă de timp, la sfârşitul căreia volumul dobânzii plătite va fi crescut semnificativ, în timp ce valoarea de piaţă a autovehiculului va fi coborât simţitor.
Dacă soluţia refinanţării nu se potriveşte, cea mai avantajoasă opţiune pare a fi cesionarea contractului de leasing către o terţă persoană. Problema este că, în această perioadă, nimeni nu mai este dispus să preia plata unor rate pentru un vehicul second-hand decât în schimbul unor avantaje financiare. Astfel, de la caz la caz, te poţi trezi că cel căruia îi cesionezi contractul e dispus să-ţi plătească doar o mică parte a avansului pe care l-ai achitat la debutul finanţării sau chiar să nu plătească nimic. Caz în care rămâi şi fără maşină, şi fără banii achitaţi iniţial, soluţia fiind, aşadar, recomandabilă mai ales celor ce au încheiat contracte cu avans minim.
Dacă, totuşi, singura variantă rămâne returnarea bunului, nu înseamnă că toate problemele s-au încheiat. Din păcate, predarea efectivă a bunului către finanţator nu este lipsită de costuri. Societăţile de leasing pot cere, pe lângă anumite comisioane de reziliere, şi diferenţa de preţ dintre suma rămasă de plată şi valoarea de piaţă a bunului.
Cu alte cuvinte, de exemplu, dacă ai achiziţionat o maşină de 10.000 de euro cu un avans de 3.000 de euro şi ai achitat, în rate, 1.000 de euro din valoarea finanţată de 7.000 de euro (plus dobânzile aferente), după care ai returnat bunul, societatea de leasing trebuie să recupereze 6.000 de euro. Dacă autovehiculul nu poate fi vândut decât cu 5.000 de euro, vei mai avea de plătit o diferenţă de 1.000 de euro, pierzând, totodată, avansul, contravaloarea ratelor şi maşina. Ceea ce face ca, cel mai probabil, varianta plăţii în continuare a ratelor să nu fie mult mai dezavantajoasă, mai ales în cazul celor care au achitat un avans ceva mai semnificativ.(sursa : Capital)
Dupa cum se vede si mai sus,nu intotdeauna rezilierea contractului este cea mai buna solutie...
Iar cu dauna totala,vedem imediat...
Românii au găsit o metodă inedită de a scăpa de ratele la maşinile luate în leasing şi de a face şi un mic profit pe deasupra. În ultima vreme tot mai mulţi şoferi, confruntaţi cu probleme de “lichiditate”, preferă să intre cu propriul autovehicul într-un cap de pod pentru ca apoi asiguratorul să îl despăgubească.
Reprezentanţii companiilor de asigurări se declară de-a dreptul dezarmaţi în faţa abundenţei de astfel de cazuri.
“În ultimele şase luni toţi şoferii au devenit brusc iubitori de animale. Se evită astfel, în ultima secundă, câini, pisici şi alte orătănii care circulă pe şosele, aşa că se lovesc capete de pod, refugii de tramvai, garduri de către maşini care au doar doi ani de leasing şi omul simte nevoia să transforme în sume lichide maşina. Şi cui să vândă maşina, dacă nu firmei de asigurări?!”, a povestit şeful Direcţiei Asigurări auto al Omniasig, Liviu Stoicescu.
Potrivit acestuia, daunele pe sectorul auto au crescut în mod îngrijorător în ultima perioadă. De ce recurg şoferii la astfel de tertipuri, care de altfel nu reprezintă o noutate, fiind celebre cazurile de peste Ocean în care, de exemplu, proprietarii de restaurante îşi incendiau afacerea pentru a primi banii de despăgubire de la compania de asigurare? Confruntaţi cu mari greutăţi în achitarea ratelor la maşina luată în leasing, în loc să o predea companiei de leasing şi să piardă banii pe care i-au achitat până atunci, şoferii inventivi apelează la înscenarea de accidente care să ducă la o daună totală, adică, de exemplu, la distrugerea blocului motor.
Astfel că asiguratorul îl va despăgubi pe client la valoarea înscrisă pe poliţa de asigurare, care este oricum mai mare decât suma pe care şoferul ar putea să o obţină dacă ar vinde maşina la târgul de maşini, de exemplu. Aceasta doar în cazul în care compania de asigurări nu descoperă că este vorba de o înscenare, de o fraudă. În caz contrar, compania plăteşte despăgubirea pe baza asigurării Casco. Unele poliţe casco au şi franşiză, adică partea de pagubă care revine clientului, în caz de daună.
Dar să luăm un exemplu. Pentru o Toyota Yaris, cu motor pe benzină, de un litru, an de fabricaţie 2006, cu dotări de bază, valoarea de despăgubire este de 7.992 euro în al treilea an, în timp ce pe autovit.ro, pentru un model similar, din acelaşi an, dar cu motorizarea diesel (cea mai scumpă) şi cu toate dotările, preţul cerut era de 7500 euro.
Binenteles,cel mai fericit caz este cand firma de asigurari inghite dauna totala.
Insa,tot mai multe firme si-au angajat detectivi particulari care investigheaza cauzele si imprejurarile producerii accidentului.Iar cand descopera frauda,vai de cel ce indrazneste sa ceara bani de la ei...ramai si fara masina,si fara bani si cu un proces mare pe cap,si cu inscrierea in listele clientilor cu -probleme-la derularea unui contract,si adio masini in leasing sau rate...
Dvs.hotarati care este varianta mai rentabila pentru fiecare!!!
O zi buna!
Ultima oară modificat de
Tibotib pe 05 Aug 2009, 12:55, modificat 1 dată în total.
