$1 scrie:$2
$1 scrie:$2copul ortodoxiei este sa indrume oamenii spre ''Sfintenie'' nu spre a-ti fi scarba de propriul corp.
Serios? Ia, ce zice Biserica de onanism?
Iata ce spune parintele Arsenie Boca...
Hormonii produsi de testicule sunt ca roua diminetii care invioreaza dezvoltarea si frumusetea florilor. Daca raman in corp sunt preluati in sange si hranesc toate organele, dar daca sunt in afara, atunci tanarul se ofileste. Ademenit de clipele placerii produse de eliminarea lichidului spermatic, tanarul incepator repeta tot mai des actul desfranarii, iar efectele nu intarzie sa apara.
Marcat de rusine si timiditate, patimasul se retrage dintre prieteni, se ascunde si cauta locuri tainice unde sa-si poata practica viciul. Nu-l intereseaza scoala, devine tot mai tacut si mai obosit, ritmul dezvoltarii firesti a trupului este incetinit, mainile incep sa-i tremure, ochii devin incercanati si privirea tulbure, comportamentul general nu mai are voiciune, memoria slabeste, iar bietul tanar devine agitat si parca imbatraneste inainte de vreme.
aaaaaaaaaaa cum este? va identificati in acest mesaj...din acest motiv Biserica nu recomanda malahia,masturbarea,onania,laba sau cum vreti sa i spuneti,pt ca dauneaza,distruge sufletul si trupul de aceea este pacat....iata ce zice in continuare acest preot...
Daca patima desfraului sub orice forma si la orice varsta pune stapanire pe om, glandele genitale devin suprasolicitate sa risipeasca doar in afara, nu mai raman si hormonii cuveniti sangelui. Lipsita de acest stimulent, circulatia sangeluli devine anemica, produce dezechilibre trupesti si sufletesti iar daca tanarul continua desfranarea, milioane de celule mor si niciodata nu se mai regenereaza. in astfel de cazuri, medicii recomanda relatii sexuale cu femei sau casatoria, sperand la revenire la normalitate, dar din pacate necazurile continua, caci tanarul obisnuit cu onania nu mai simte atractie naturala fata de femeie, nici fetele nu se mai simt atrase de trupul flescait, anemic, imbatranit si dezechilibrat.
Ritmul sau biologic si sexual nu se mai potriveste cu ritmul femeii sanatoase, apar certuri si nemultumiri, infidelitati conjugale si apoi divortul. Daca femeia este mai ingaduitoare, nimerindu-se sa nasca si cpoiii, acestia vor fi bolnaviciosi, slabi de minte sau chiar handicapati.
Cauza nu este alta decat distrugerea celulelor nervoase prin stihia desfranarii parintelui ce l-a chemat la viata. Din aceleasi cauze ale viciului sexual, trupul patimasului se piperniceste, unele organe se atrofiaza, apare sterilitatea, nevrozele, frica de oricine, idei fixe, obsesii si halucinatii [mai ales sexuale], precum si o permanenta mustrare de constiinta.
Este cunoscut cazul poetului german Heinrich von Kleist, care a trait in 1777-1811, a carui viata a fost o continua alergare, asemeni unui haituit dornic sa scape de chinurile demonului voluptatii care ii stapanea trupul si cu fiecare placere presimtita il apropria de prapastia sfarsitului. Tragedia sexuala a lui Kleist a inceput din copilarie cand practica viciul onaniei in chip nemasurat. Slabiciunea vointei l-a ruinat trupeste, iar sufleteste se simtea manjit de voluptatea si urmarile ei covarsitoare. La 21 de ani era ros de rusine si scarba de el insusi, precum si de mania ca nu mai era capabil sa se apere impotriva acestei placeri demonice. Chinuit de singuratate, poetul a cautat timp de 10 ani, dorind cu ardoare sa gaseasca un partener dispus sa-l insoteasca in intampinarea mortii. Pana la urma a convins-o pe Henriete Vogel, o tanara bolnava de cancer. Heinrich von Kleist a fost marele poet tragic al germanilor, insa demonul desfranarii, cuibarit de timpuriu in coapsele sale, l-a stapanit toata viata. A lasat creatii de inalta valoare literara, dar in plina maturitate, la doar 34 de ani, scarbit peste masura, a devenit ucigas, apoi cu al doilea glont si-a curmat singur zilele. Prin stravechea inselaciune, demonul a triumfat, iar omul a cazut. Aceste amanunte se pot citi in cartea lui Stefan Zweig, intitulata "In lupta cu demonul".