Am urmarit topicul asta uneori. Si abia acum, dupa atata vreme, reusesc sa postez aici.
El e Gaga

L-am gasit intr-o noapte tarziu pe cand ma intorceam cu viitoarea sotie de la slujba de inviere. Niste copii erau cu el in fata blocului si dadeau cu piciorul in el de la unul la altul. Era pui, abia daca avea cateva saptamani din cate imi puteam da seama atunci, dar n-am putut ramane indiferent. Am intervenit imediat, si l-am luat in casa..
Desigur, doar pentru o noapte, sa-l salvam. Nu putem tine un caine in apartament, ce naiba !!!
Ei bine, pana atunci s-a tot intamplat sa vad vecini de cartier care plimbau cate o potaie in lesa pe un ger de crapau pietrele sau o ploaie rece din aia mocaneasca de toamna tarzie (brasovenii stiu despre ce vorbesc). Si mi-am spus intotdeauna ca trebuie sa fii nebun sa faci asta. Si iata-ma pe mine, a doua zi cu noaptea-n cap, plimband si eu animalutul. Desigur, doar pentru dimineata respectiva, doar n-am luat-o razna sa-mi iau un caine pe cap si sa fac asta zilnic. Ok, doar ca exact cand ne gandeam unde si cand sa-l eliberam inapoi pe strada am observat ca se scarpina non-stop. Si pielea, pe sub blana era plina de rani si basici. Ne-am tot vorbit, si am ajuns la concluzia ca daca tot l-am salvat o noapte macar sa-i oferim o sansa reala. Sa-l ducem la doctor !!!

Catelusul a avut parte de o consultatie la medic, unde am aflat ca e alergic la detergent, si ne-a prescris Tomosan. E drept, mi s-a parut ciudat, dar n-am comentat. M-am gandit ca facand curatenie inainte de Pasti si folosind tot felul de produse ...a avut o reactie alergica. Doar ca tratamentul prescris era pentru...trei saptamani. Ei, acum daca tot am intrat in hora, trebuie sa jucam, nu?
Gaga a avut parte de toata atentia si tratamentul cuvenit. Intai i-a cazut toata blana, mai avea doar un smoc pe cap si unul in varful cozii. Si era distractie mare cand ieseam cu el pe afara, toti amicii ma intrebau daca nu cumva e un leu
Zilele au trecut. I-am facut deparazitare, l-am vaccinat, si n-am apucat sa spun ca nu e cainele meu ca medicul mi-a si facut carnet de sanatate. Rasa: metis. Data nasterii: "aproximativ februarie". Si cand am terminat cu toate tratamentele, si am considerat ca are toate sansele din lume sa se descurce singur...era prea tarziu. Pentru ca noi ne atasasem deja de el. Eu, eram acum unul dintre nebunii aia care plimbau potaia cu noaptea-n cap. Indiferent de vreme

Gaga implineste anul asta 11 ani. A intrat in casa noastra si aici a ramas de atunci. Il sarbatorim de fiecare data...nu in februarie, ci atunci cand l-am gasit, de Pasti, si primeste de fiecare data exact ce a primit cand l-am gasit. O bucata mare de cozonac, si un castronel cu lapte...
P.S. dupa cativa ani medicul care l-a salvat a murit. Dar ne-a povestit odata, razand, cum l-a tratat pe Gaga de raie, si ii era teama sa ne spuna ce are de fapt, ca sa nu-l aruncam in strada. Nea Neica, acolo unde e acum, cred ca are o gramada de catei fericiti pe langa el...