de octa » 14 Dec 2011, 17:11
Multumesc pentru sfaturi celor ce mi le-au dat. Intr-adevar este mai simplu de invatat o limba straina cautand ca mintea sa nu fie suprasolicitata. Incepand cu lucrurile simple si exersandu-le se ajunge usor-usor la nevoia de a aduce un plus. Aici se pune din nou burta pe carte. Si tot asa. De fapt asta e si metoda pedagogica si nici nu m-am gandit ca as putea-o lua altfel.
Supararea mea, dupa cum am spus si in postul meu anterior, e ca, pornind de la dorinta mea de a invata franceza si trecand prin cateva pagini metodic scrise, am ajuns la concluzia ca, de fapt, nu pot trece de un stadiu minim fiindca nu cunosc suficient de bine gramatica limbii romane. Si asta m-a descumpanit si infuriat, m-a rusinat. Probabil ca daca as fi dat atentia cuvenita invatarii francezei la timpul potrivit, pe cand in paralel invatam romana la scoala si aveam toate notiunile cu care ma confrunt acum proaspat instalate in minte si inca neuitate, as fi reusit sa duc la capat invatarea trecand mult mai usor peste piedici.
Acum ma gasesc in fata unor oprelisti pe care nu mi-e usor sa le inving, parte din cauza nerabdarii si a inganfarii, parte din cauza ignorantei.
In mod normal, daca eram (inca) cat de cat stapan pe gramatica limbii romane la nivel teoretic, era suficient sa parcurg manualul de franceza. Dar realitatea e alta: ca sa inteleg ce mi se explica in romana, adica limba pe care e de inteles sa o stiu, trebuie sa iau o alta carte care sa-mi arate intelesul explicatiilor. E uzual sa stai cu un dictionar langa tine cand te avanti in lecturi ce te depasesc: gasesti un cuvant necunoscut, citesti definitia in dictionar, intelegi fraza si treci mai departe. Dar invatarea francezei, probabil nu numai pentru mine, nu e o simpla lectura, nu poate fi cursiva. Cand caut explicatia lucrului pe care nu-l inteleg in manual, dau de o teorie – nu de o definitie scurta. Si totul devine greoi.
In lumea prezentului orice limba alta decat engleza e mai greu de invatat intr-adevar. Engleza ne e servita pe tava. Nu vorbesc de raspandirea ei in lume numai din perspectiva intinderii fostului imperiu creat de englezi ci si de agresivitatea cu care engleza ne intra in case si in viata, prin mediile contemporane: muzica, film, etc. Trebuie sa recunoastem ca singura limba ce a iesit prin aceste medii dintre granitele tarilor in care e vorbita, cu un succes aproape de nemasurat, e engleza. De exemplu mie, ca si multor altora, urechea mi-e mangaiata de genuri muzicale ca blues, jazz sau rock. Sunt artisti ce stapanesc sublim aceste genuri si din Franta si din Germania si din Romania si din India. De peste tot, din toata lumea. Ei bine, cand sunt intrebat ce muzicieni imi plac, dau (sa zicem) 30 exemple dintre care trei, maxim patru nu sunt, in arta lor, vorbitori de engleza.
Engleza pe care o stiu, cat o stiu, am invatat-o mai mult extrascolar. Mentionez ca nu am urmat scoli cu profil special de limbi straine.
Asadar invatarea francezei nu va fi simpla. Nu atat de simpla ca invatarea englezei. Nu ma ascund dupa deget – in comoditatea mea as fi dorit sa fie.
Multumesc celor care-mi tin pumnii. Komandante, iti intorc reverenta.
Pentru cei ce mi-au adus laude:
1. Nu cred ca postul meu poate fi considerat un exercitiu literar. A fost doar o rabufnire a frustrarii mele, chiar daca putin distrata.
2. Cu toate astea, recunosc spasit, citindu-va aprecierile m-am umflat ca un broscoi in calduri pana am umplut incaperea. Si ce comod stateam chiar si cu clanta usii infipta-n coaste!
Noroc ca a intervenit Temir, care, aproape fara mila, mi-a gasit si scos dopul si m-a adus fasaind cu picioarele pe pamant. Numai ca acum am bocanci cu talpi de plumb. Supararea mea a capatat subit o nota trista.
Temir, eram aproape convins ca nescriind despre motoare si roti si suruburi ci, chiar daca indirect, despre un subiect delicat si indreptatit provocator – limba romana - o sa am parte de observatii. Ma asteptam.
Imi pun cenusa-n cap: nu stiu cum, fiindca am recitit ce-am scris pentru eventuale corectari, “numerosi membrii” nu mi-a atras atentia asa ca nu pot zice ca a fost un typo...
Am spus ca am gasit dezacorduri in discursurile unor ilustre personalitati. Am gresit si exagerat. Trebuia sa scriu “greseli” marunte, rare si de fond. In fapt, nimicuri. Nu-s de pomenit la Cronica Carcotasilor. Oricum e vorba de greseli care nu vin din cauza ignorantei ci ca urmare a unei intercalari spontane a unei idei noi sau a unui nou argument in fraza. Revenirea la ideea initiala poate aduce uneori cate-o mica greseala. Unii, ca niste actori sau ca niste muzicieni, trec precum acestia peste o pronuntie defectuasa sau peste un sunet ratat fara trac, nealterand fraza, pastrand dramatismul si ritmul neschimbat. Si asa nu se observa mica greseala. Altii, ca mine, o dau in balbe si strica tot discursul. In vorbire e mai usor sa gasesti greseli. In scris insa, cred ca orice textier ce se respecta se corecteaza si se rascorecteaza. Deci e mai greu sa gasim greseli. Daca sunt, probabil ca le gasim la erata.
Sa caut greseli in textele tale ar fi un efort mare. Foarte mare. Ai scris mult si bine. Totusi, imi aduc aminte ca, tocmai de aceea, am observat candva o greseala. Nu tin minte in ce forma. Probabil era intr-un text nerevizuit, un spatiu scapat inaintea unei virgule, un typo. Nu vreau sa caut nod in papura analizand textele tale. Prefer sa raman cu placerea de a le citi asa cum sunt: pline de continut, frumos zise si corect scrise.
Stiam de existenta a trei verbe “pacatoase” care la infinitiv au terminatia “–ii”. Dar sunt patru: a prii, a inmii, a pustii si a sfii. De doua dintre ele mi-am adus aminte imediat, pe celelalte doua le-am cautat.
Oricum m-am facut gresit inteles. Nu despre astea era vorba. Profesoara mea de romana zicea ca nu se pun la sfarsitul verbelor cu terminatia i la infinitiv doi i in nici o circumstanta. Exemplu: a sti nu are in nici o conjugare doi i la sfarsit. In ce ma priveste ma bucur ca totusi, dupa ce am ignorat atata timp scrierea corecta, m-am luminat. Interesant e ca in tot acest rastimp nici nu am observat in lecturile mele diferenta. Acum imi sare-n ochi. Sunt tentat sa o invinuiesc pe profa de romana pentru nestiinta mea dar nu o fac – probabil ca ea a transmis cu succes, poate mai multor generatii, ceea ce a invatat ea de la profesorii ei, probabil undeva imediat dupa al doilea a mare razboi.
Propun totusi sa ne intoarcem la ale noastre treburi sacaitoare.
ford focus turnier ghia 1,6 16v duratec ti-vct 2005 GPLford focus turnier ghia exclusive 1,8 16v zetec 2002 GPL
>>>
...a,Octa imi permit sa iti dau o idee,eu zic sa iti faci o gagica care este profesoara de limba franceza si asa o sa inveti mai repede si cu mai multa placere limba franceza,chiar doua limbi straine 
) ...si ai avantajul ca o sa te corecteze tot timpul daca nu vorbesti corect gramatical romaneste,asta ca bonus. 
..am puso daca citeste sotia ta pe aici,si cand vii cu ea la ZCF ma fugareste cu pusca 
