de pino2rock » 14 Dec 2007, 17:42
ce-am primit acum pe mail:
Smintiţi din dragoste de trafic
E patru după amiaza, sunt pe la Inter şi mă holbez la populaţie. Zac la volan de două ore şi descopăr că traficul de tip Videanu are şi părţi mişto. Mai cunoşti lumea. Înjurăturile de mamă îşi pierduseră vehemenţa. Sunau ca un alint şi ne apropiau sufleteşte. Exista şi o parolă a mulţimii de la volan: Videanu. Urlai "Videanu!" şi toţi claxonau prelung, ca Vasile Roaită. Fiindcă nu mergeai doar bară la bară, ci şi geam lângă geam. Eram atât de intimi, încât tablele noastre intrau în rezonanţă la fiecare deplasare de zece, douăzeci de centimetri.
La Dumnezeii mă-sii! – scoşi de unul care intrase cu un Opel din Regală pe Magheru – i-am adăugat pe ai mei. Omul era fericit. Exclamă: "Videanu!" Îi răspund prompt: "Videanu!". Am înţeles din privirile lui că nu-l mai interesa de mult traficul. Înjura ca să comunice. Mergea cu geamurile lăsate, căci nu ştia de unde-i poate sări iepurele. Parcă ne ştiam de când lumea. Îmi povestea că pe Calea Victoriei, de la Guvern până la Kreţulescu, schimbase telefonul şi adresa cu trei inşi care ţineau cu Steaua, cu o profesoară de geografie şi cu o piară de la o televiziune de noapte, din centru. Când n-avea cu cine vorbi, cânta "Frunză verde ca piperu", mă iubeşte tot Magheru!". Povestea insului: nevasta l-a părăsit şi a plecat la căpşuni, iar el a rămas singur în trei camere, pe Pantelimon, etaj 8. Profa de geografie şi piara se interesaseră dacă are şi veceu de serviciu. N-are. Descoperise că traficul Videanu îi venea ca o mănuşă. Lucra doar în schimbul de noapte (la o termocentrală de cartier), ca să poată circula ziua, să-şi refacă viaţa.
Ora 19. La Universitate, s-a schimbat brusc starea de spirit a coloanelor. Unul a scos capul pe geam şi a urlat din toţi rărunchii, aşa cum ai zbiera "Cad stânci!": "Elodiaaaaa!". Avusese o revelaţie. O văzuse pe Elodia. Tâmpiţi de trafic, jumătate vedeam palmieri, cealaltă o zărea pe Elodia. Poliţiştii semănau cu Cioacă şi se făceau că dirijează circulaţia. Elodia fusese văzută de 221 de ori. Până la Unirii, scorul era de 1-1. O coloană era cu Elodia, cealaltă, cu Cioacă. Deasupra noastră părea că are treabă un elicopter pe care scria Poliţia. Din uşa aeronavei, un tip în uniformă era cu ochii pe noi ca pe fanii din Ghencea. Dădea din mâini, încercând să ne arate ceva pe coloana dinspre Lipscani. Noi, ăştia jos, nu pricepeam nimic. Bănuiam că l-a smintit traficul şi chiar s-a încins un concurs ad-hoc: "Cade? Nu cade!". åla de sus o ţinea pe-a lui: Băăă! Băgaţi-vă, băăăăă, acolo, că sunt două locuri libere... De jos, coloana i-a răspuns la unison: "Bagă-te, tu, cu Troacă şi Videanu!".
Se făcuse nouă seara. Ne mişcam promiţător, cam la doi paşi de Unirii. Observăm entuziaşti că, în înaltul cerului, elicopterul poliţiei mai să se proptească în "cel mai înalt brad din Europa". L-a ratat. Jos, aproape de intersecţie, coloana Elodia avea un avans de un Matiz şi jumătate faţă de coloana Cioacă.
În oraşul luminat feeric, taximetriştii îşi transmiteau prin staţii veşti din celelalte artere ale Capitalei, unde, de asemenea, coloane uriaşe omagiau cu însufleţire promisiunile lui Videanu privind "inaugurarea" a 75 la sută din bulevarde la fiecare 15 ale lunii. Nimic nu egala însă încăpăţânarea noastră de a sta ţintuiţi în maşini. Calvarul traficului era mai tentant decât mersul pe jos sau călcatul în picioare la metrou. În curând avem să ne luăm rămas bun unii de la alţii, doldora de adrese şi telefoane.
"– Videanu!"
"– Videanu!"
FF1 clipper, alb, 2003, tddi, 90 cp
)
"Aici, pe forum, eşti ceea ce scrii!"
! NOT! 
