Re: APEL UMANITAR - MOLDOVA SUB APE!!! AJUTOR PENTRU SINISTRATI!
Komandantu... noi (Marius, Dan-Monterey si subsemnatul) am inchis al doilea si ultimul capitol al acestei actiuni umanitare. Nu intentionam sa continuam aceasta actiune. Marius si Dan m-au anuntat ca, dupa incheierea actiunii, se vor retrage de pe forum si se vor rezuma doar la a citi forumul. Ce mi s-a parut mie interesant e ca cei care au participat fizic la aceasta actiune (Monterey, Negrutzu, Dan Stancu) sint persoane care, pina la initierea acestei actiuni,aveau doar 2-3 mesaje postate pe forum. In plus Marius nu mai e de multisor posesor de ford. Ei au decis sa se implice in aceasta actiune umanitara si apoi sa se retraga discret. Motivele nu le voi expune aici pentru ca nu vreau sa creez iar polemici. E alegerea lor, eu ii inteleg si eu unu o respect.
Probabil, dupa ce lucrurile se vor aseza, dupa ce casele vor fi reconstruite, vom merge sa-i vizitam pe cei care i-am ajutat. Vom merge sa vedem daca si cum s-a schimbat viata lor. Nu cred insa ca se poate pune problema unei Etapa 3 de ajutorare a sinistratilor. Nu e usor sa vezi ruine, oameni necajiti , batrini neajutorati dormind sub cerul liber, femei plingind, saracie, mizerie... Impactul psihic este major! Oamenii spera ca cineva le va face case, ca vor avea si ei un acoperis, spera si asteapta o minune de la cineva. Noi alergam cu masinile pe ulitele alea care put a hoit, a hazna, si cind oprim oamenii vin spre noi cu speranta ca -i vei putea ajuta. Iar noi le intindemi niste conserve, aceleasi conserve pe care le maninca de saptamini intregi. Cind pleci din satele alea uitate de lume te gindesti ce mare lucru ai realizat.. le-ai dat niste conserve, apa, niste haine..dar ei ramin sa doarma tot sub cerul liber, in grajduri, printre animale, nespalati de zile intregi, printre ruine, doar cu speranta! E greu sa vezi atita durere si necaz... si foarte greu cind realizezi ca nu poti face nimic sa schimbi in bine aceasta situatie dramatica.
Noi am facut tot ceea ce ne-a stat in putere si e momentul sa ne oprim....!
Probabil, dupa ce lucrurile se vor aseza, dupa ce casele vor fi reconstruite, vom merge sa-i vizitam pe cei care i-am ajutat. Vom merge sa vedem daca si cum s-a schimbat viata lor. Nu cred insa ca se poate pune problema unei Etapa 3 de ajutorare a sinistratilor. Nu e usor sa vezi ruine, oameni necajiti , batrini neajutorati dormind sub cerul liber, femei plingind, saracie, mizerie... Impactul psihic este major! Oamenii spera ca cineva le va face case, ca vor avea si ei un acoperis, spera si asteapta o minune de la cineva. Noi alergam cu masinile pe ulitele alea care put a hoit, a hazna, si cind oprim oamenii vin spre noi cu speranta ca -i vei putea ajuta. Iar noi le intindemi niste conserve, aceleasi conserve pe care le maninca de saptamini intregi. Cind pleci din satele alea uitate de lume te gindesti ce mare lucru ai realizat.. le-ai dat niste conserve, apa, niste haine..dar ei ramin sa doarma tot sub cerul liber, in grajduri, printre animale, nespalati de zile intregi, printre ruine, doar cu speranta! E greu sa vezi atita durere si necaz... si foarte greu cind realizezi ca nu poti face nimic sa schimbi in bine aceasta situatie dramatica.
Noi am facut tot ceea ce ne-a stat in putere si e momentul sa ne oprim....!
Eveniment: 1 zi alaturi de ISTVAN SOOS!
pilotul ISTVAN SOOS cu SUBARU STI pe circuitul de karting de la Bacau!
http://www.youtube.com/watch?v=xlztDV1S ... r_embedded
pilotul ISTVAN SOOS cu SUBARU STI pe circuitul de karting de la Bacau!
http://www.youtube.com/watch?v=xlztDV1S ... r_embedded
-

Ludicass - 1nsane Member
- Mesaje: 1084
- Membru din: 21 Feb 2007, 10:00
- Localitate: BACAU
- Maşina: Fiesta ST 2.0 150cp
), am mai putea colecta cate ceva. Ideea e urmatoarea: peste o luna va incepe scoala. Banuiesc ca sunt si niste copii prin satul acela, si le vor trebui un ghiozdan, niste caiete si creioane, ceva acolo... As propune ca timp de 3 saptamani sa adunam fiecare ce poate, care un stilou, care un ghiozdan, de ce nu o uniforma ramasa mica de la copilul lui?, si sa putem ajuta si copii de acolo. Nu stim in ce stadiu este scoala din sat, daca ea mai exista, daca inceputul anului scolar ii va gasi in banci pe acei copii. Eventual poate intrebati preotul din sat daca aveti cum lua legatura cu el. Aici avem "avantajul' (cred) ca acei copii nu sunt "mofturosi" cand vine vorba de culoarea creionului sau a ghiozdanului. Si pana peste o luna mai aveti timp si voi, stimatii nostri colegi care ati initiat aceste actiuni si le-ati dus la bun sfarsit, sa va trageti sufletul oleaca. Intalniri ClubFord se fac in fiecare oras, eventual la aceste intalniri se strang donatiile, se face un pachet care va fi trimis acelora care vor fi de acord sa mai faca o vizita in sat pe la jumatatea lui septembrie. Stim cu totii cat de importanta este educatia copiilor. Ar fi pacat sa o lasam in soarta Domnului, ca autoritatile... Eu am sertarele pline de creioane, pixuri, cumpar si niste caiete, cred ca gasesc si un ghiozdan, cred ca si uniforma, o camasa-doua. Ce ziceti?

si ce`i cu ultima poza? 